24 de definiții pentru puf (s.n.) puh


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUF2, (5) pufuri, s. n. 1. (De obicei cu sens colectiv) Pene mici, moi și fine, care constituie primul penaj al puilor sau care acoperă corpul unor păsări pe burtă și sub aripi, servind pentru umplerea pernelor, a plăpumilor etc. ◊ Expr. A crește în puf = a crește în confort, neducând lipsă de nimic. 2. (Cu sens colectiv) Peri fini și moi care cresc pe obraz; început de barbă sau de mustață. 3. (Cu sens colectiv) Părul mărunt, moale și mătăsos din blana unor animale. 4. (Cu sens colectiv) Perii mici și fini ai unor fructe, semințe etc. 5. Obiect de toaletă care servește la pudrat, făcut din puf2 (1) sau din alt material pufos. 6. (Adjectival, în compusul) Bumbac-puf = bumbac brut obținut la cules. 7. (Spec.) Minge de badminton. – Din bg., sb. puh.

PUF3, pufuri, s. n. Scaun scund, fără spătar, de formă cilindrică, capitonat sau făcut din material plastic umplut cu aer. – Din fr. pouf.

PUF3, pufuri, s. n. Scaun scund, fără spătar, de formă cilindrică, capitonat sau făcut din material plastic umplut cu aer. – Din fr. pouf.

puf1 [At: ȚICHINDEAL, F. 214/24 / Pl: (4-5) ~uri / E: fo] 1 i Cuvânt care redă zgomotul înfundat produs de lovirea, în cădere, a unui corp de o suprafață moale Si: buf. 2 i Cuvânt care redă zgomotul produs de eliminarea bruscă și cu intermitențe a aerului pe nări, pe gură. 3 i (Mun) Bășină (1). 4 sn (Mun) Înțepătură de ac. 5 sn (Mun; spc) Injecție.

puf2 [At: NEGRUZZI, S. II, 37 / V: (îvr) puh sn / Pl: ~uri, (14, 16) ~i / E: slv *поухъ cf bg пух] 1 sn (Csc) Pene mici, moi și fine, care constituie primul penaj al puilor sau care acoperă corpul unor păsări pe burtă și sub aripi și care servesc la umplerea pernelor, a plăpumilor etc. 2 sn (Pfm; îe) A crește (sau a trăi, a ține etc.) în (sau pe) ~ (sau, rar ~uri) sau în perini de ~ A crește, a trăi etc. în confort, neducând lipsă de nimic. 3 sn (Pan; csc) Fulg de zăpadă. 4 sn (Csc) Păr1 mărunt, moale și mătăsos din blana unor animale. 5 sn (Csc) Peri1 foarte fini și moi care le cresc, la pubertate, băieților pe obraz. 6 sn (Csc) Peri1 mici și fini care acoperă unele plante ori unele părți ale lor sau cu care sunt prevăzute unele semințe ca să poată pluti în aer. 7 sn (Îs) ~ de piersică sau ~ul piersicii Păr1 fin și moale care le crește oamenilor pe obraz și pe ceafă. 8 a (Lsg; îc) Bumbac-~ Bumbac brut obținut la cules. 9 sn Obiect de toaletă făcut din puf2 (1) sau alt material pufos (2), care servește la pudrat. 10 sn (Reg) Pilotă (1). 11 sn (Reg) Făină de cea mai bună calitate. 12 sn Ou bătut pus în supe sau în ciorbe după ce acestea s-au fiert și care, coagulându-se, stă la suprafață sub formă de ghemotoace neregulate Si: zdrențe. 13 sn (Reg) Joc de copii care constă într-o întrecere a forței dintre arătătorul unui copil și cel al altui copil. 14 sm (Bot; reg) Gogoașă (Globaria gigantea). 15 sn (Bot; reg; îc) ~-vegetal Bumbăcariță (3) (Eriophorum scheuzeri). 16 sm (Olt; lpl) Gogoși ale viermilor de mătase.

puf3 sn [At: CADE / Pl: ~uri / E: fr pouf] Scaun scund, fară spătar, de formă cilindrică, capitonat cu stofă sau făcut din material plastic umplut cu aer.

PUF2, (5) pufuri, s. n. 1. (De obicei cu sens colectiv) Pene mici, moi și fine, care constituie primul penaj al puilor sau care acoperă corpul unor păsări pe burtă și sub aripi, servind pentru umplerea pernelor, a plăpumilor etc. ◊ Expr. A crește în puf = a crește în confort, neducând lipsă de nimic. 2. (Cu sens colectiv) Peri fini și moi care cresc pe obraz; început de barbă sau de mustață. 3. (Cu sens colectiv) Părul mărunt, moale și mătăsos din blana unor animale. 4. (Cu sens colectiv) Perii mici și fini ai unor fructe, semințe etc. 5. Obiect de toaletă care servește la pudrat, făcut din puf2 (1) sau din alt material pufos. 6. (Adjectival, în compusul) Bumbac-puf = bumbac brut obținut la cules. 7. (Spec.) Minge de badminton. – Din bg., scr. puh.

PUF2, pufuri, s. n. 1. (Cu sens colectiv) Pene mici, moi și fine care acoperă corpul puilor și al anumitor păsări, folosite pentru umplerea pernelor, a plăpumilor etc. Pămîntul era moale ca puful și picioarele se afundau în el. SANDU-ALDEA, U. P. 181. Încep cu toții a cărăbăni la saltele cu puf, perini moi. CREANGĂ, P. 117. Cum nu sîntem două pasări, Sub o streașină de stuf, Cioc în cioc să stăm alături într-un cuib numai de puf! EMINESCU, O. IV 369. ◊ Expr. A crește în (sau pe) puf (sau, rar, pufuri) = a crește în confort, neducînd lipsă de nimic, ținut pe palme. Crescut pe puf cum fusese, neatins de vînt și de soare, avea sărmanul oasele moi. GANE, N. III 61. În bancă, alături de el, stă copilul unui arendaș bogat, care a crescut în pufuri, printre guvernante și a mîncat totdeauna pîine albă. DEMETRESCU, O. 102. ♦ Fig. Ceea ce seamănă ca formă sau culoare cu aceste pene. Satul e îmbrăcat în puf alb. STANCU, D. 32. Acuma mă duc să mai alcătuiesc un pahar de vin cu puf de sifon. SADOVEANU, P. M. 146. Din cînd în cînd răzbătea luna, care răsărise dincolo de puful albicios al norilor. CAMIL PETRESCU, O. II 7. ♦ Părul fin și moale al unei blăni. Privea și el ca pe ceva scump ochișorii care clipeau neîntrerupt în puful blănițelor. SADOVEANU, O. II 556. ♦ Perișori foarte fini și moi care cresc pe obraz; început de barbă sau de mustață. Deasupra buzelor cu o ușoară umbră de puf bălan, broboniseră picuri de sudoare. C. PETRESCU, C. V. 206. Puful din față-ți ca floarea se va șterge. NEGRUZZI, S. II 37. ♦ Peri cu care sînt prevăzute unele fructe sau semințe (pentru a pluti în aer). A trecut întîi o boare Pe deasupra viilor, Și-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor. TOPÎRCEANU, P. 34. 2. Mic obiect de toaletă făcut din puf (1) sau din alt material pufos, care servește pentru pudrat. Tina se depărtă și se apropie de oglindă, își mai trecu ușor puful de pudră pe obrazul oacheș. C. PETRESCU, A. 312. Doamna se aranja în oglindă cu puful de pudră într-o mînă. REBREANU, R. I 28.

PUF2 ~uri n. 1) Totalitate a penelor mici, subțiri și moi, care acoperă corpul puilor de pasăre sau care crește pe abdomenul și sub aripile păsărilor mature. ◊ A crește în ~ a crește ferit de griji sau de lipsuri materiale. 2) Piesă cosmetică făcută din astfel de pene sau dintr-un material asemănător, folosită pentru pudrare. 3) Totalitate a perilor fini care acoperă coaja unor fructe. 4) (la adolescenți) Prima mustață și barbă; tulei. /<sb. puhu

PUF3 ~uri n. Scaun jos, fără spetează, capitonat sau făcut dintr-un material plastic umplut cu aer. /<fr. pouf

puf n. 1. fulgi ușori de gâscă cu cari se umple perne; 2. primii fulgi ai păsărilor; 3. Bot. V. pufaiu. [Rus. PUHŬ].

1) puf n., pl. urĭ (vsl. puhŭ, rus. nsl. puh, puf, din rădăcina imitativă puh = rom. puf 2, care există maĭ în toate limbile. V. pufnesc, zăpușesc). Pene supțirĭ și micĭ care acopere pîntecele păsărilor: cu pufu de gîscă se umple pernele. Primele pene cu care păsările ĭese din oŭă. Un fel de păr foarte fin cu care-s acoperite unele fructe, maĭ ales persicele. Un fel de cĭupercă numită și pufaĭ și gogoașă. (V. gogoașă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

puf3 (perișor la plante/la animale, pene mici) s. n.

puf4 (obiect de toaletă, scaun) s. n., pl. púfuri

puf (obiect de toaletă, scaun) s. n., pl. púfuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUF s. 1. (ANAT.) (rar) scamă, (Transilv.) pihă. (~ de pasăre.) 2. (BOT.) (rar) scamă. (~ de păpădie.)

PUF s. v. fulg, gogoașă, lamură, păpălău.

PUF s. 1. (ANAT.) (rar) scamă, (Transilv.) pihă. (~ de pasăre.) 2. (BOT.) (rar) scamă. (~ de păpădie.)

puf s. v. FULG. GOGOAȘĂ. LAMURĂ. PĂPĂLĂU.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

puf s. n. sg. (deț.) țigară.

a trăi împărătește / în puf / pe picior mare expr. a trăi în lux.

cu pufuri expr. atent, tandru; prevenitor.

Intrare: puf (s.n.)
puf1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puf
  • puful
  • pufu‑
plural
  • pufuri
  • pufurile
genitiv-dativ singular
  • puf
  • pufului
plural
  • pufuri
  • pufurilor
vocativ singular
plural
puh
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)