19 definiții pentru pudră prudă pudăr pudără puder pudură puldăr


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÚDRĂ, pudre, s. f. Material solid prefăcut în pulbere. ♦ Spec. Pulbere fină rezultată din mărunțirea unor corpuri solide de amidon sau orez (parfumată și uneori colorată), care se întrebuințează ca fard. ♦ Spec. Pulbere fină dintr-o substanță medicamentoasă, folosită mai ales pentru acoperirea, protejarea sau tratarea pielii. – Din fr. poudre.

PÚDRĂ, pudre, s. f. Material solid prefăcut în pulbere. ♦ Spec. Pulbere fină rezultată din mărunțirea unor corpuri solide de amidon sau orez (parfumată și uneori colorată), care se întrebuințează ca fard. ♦ Spec. Pulbere fină dintr-o substanță medicamentoasă, folosită mai ales pentru acoperirea, protejarea sau tratarea pielii. – Din fr. poudre.

pudră sf [At: NEGRUZZI, S. II, 179 / V: (reg) pudăr sn, pudără, puder sn, pudură, puldăr sn, pru / Pl: ~re / E: fr poudre] 1 Pulbere fină, parfumată și colorată, care se folosește ca fard. 2 (Pgn) Material solid prefăcut în pulbere. 3 (Spc) Pulbere fină dintr-o substanță medicamentoasă, folosită pentru acoperirea, protejarea sau tratarea pielii și în terapeutica unor boli.

PÚDRĂ, (rar) pudre, s. f. Praf foarte fin, colorat în nuanțe pale, de obicei parfumat, întrebuințat ca fard. Să nu le prindă însă [pe fete] cu pudră și foiță roșie pentru buze. PAS, Z. I 220. Își îngrijește multă vreme, lîngă pudre și cosmeticuri, părul și fața. SADOVEANU, O. V 334. Pe obrazul oval, neatins de pudră, cu roșul natural al pomeților și al buzelor, mîhnirea pusese o umbră. C. PETRESCU, A. 453. Zahăr-pudră = zahăr foarte mărunt, foarte fin. ♦ Substanță medicamentoasă sub formă de pulbere foarte fină, folosită în terapeutică sau pentru protecția pielii la copiii sugaci. Pudră de talc. Pudră de bismut.

PÚDRĂ s.f. Pulbere, praf foarte fin cu bază de amidon (parfumat), folosit ca fard; pulbere fină folosită contra iritațiilor pielii. ♦ Pulbere foarte fină (mai ales de zahăr). [< poudre].

PÚDRĂ s. f. 1. pulbere fină (parfumată), pe bază de amidon, folosită ca fard. 2. pulbere fină dintr-o substanță medicamentoasă, folosită contra iritațiilor pielii. 3. material solid transformat în pulbere. (< fr. poudre)

PÚDRĂ ~e f. 1) Produs cosmetic sub formă de pulbere fină și moale, ușor parfumată, folosit în calitate de fard. 2) Material solid transformat în particule foarte mici și fine; pulbere; praf. ~ de zahăr. 3) Substanță pulverulentă medicamentoasă, folosită contra iritațiilor pielii. [G.-D. pudrei] /<fr. poudre

pudră f. praf de orez (= fr. poudre).

*púdră f., pl. e (fr. poudre, vfr. pouldre. V. pulbere). Praf foarte mărunt de orez, cu care se sulemenesc femeile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

púdră (pu-dră) s. f., g.-d. art. púdrei; (sorturi) pl. púdre

púdră s. f. (sil. -dră), g.-d. art. púdrei; (sorturi) pl. púdre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUDRĂ s. pulbere. (O ~ de făină acoperea totul.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pudră de mătase expr. (tox.) cocaină.

Intrare: pudră
  • silabație: -dră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pudră
  • pudra
plural
  • pudre
  • pudrele
genitiv-dativ singular
  • pudre
  • pudrei
plural
  • pudre
  • pudrelor
vocativ singular
plural
prudă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pudăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pudără
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
puder
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pudură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
puldăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.