9 definiții pentru publican
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUBLICAN, publicani, s. m. Persoană care strângea impozitele la romani. – Din lat. publicanus.
PUBLICAN, publicani, s. m. Persoană care strângea impozitele la romani. – Din lat. publicanus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
publican sm [At: N. TEST. (1648) Vv/16 / V: (îvr) pob~ / E: lat publicanus cf fr publicain] (Înv) Persoană care strângea impozitele la vechii romani.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUBLICAN s.m. (Ist.) Adunător, strîngător de impozite publice. [< lat. publicanus, cf. fr. publicain].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUBLICAN s. m. (la romani) persoană care strângea impozitele statului. (< lat. publicanus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*publicán m. (lat. publicanus). Arendaș al impozitelor statuluĭ la vechiĭ Romanĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poblican sm vz publican
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
publican (desp. pu-bli-) s. m., pl. publicani
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
publican (pu-bli-) s. m., pl. publicani
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
publican s. m. (sil. -bli-), pl. publicani
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: pu-bli-can
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
publican, publicanisubstantiv masculin
- 1. Persoană care strângea impozitele la romani. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- publicanus DEX '09 DEX '98 DN