13 definiții pentru pubis

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUBIS, pubisuri, s. n. Os-pereche care formează partea anterioară a oaselor iliace. [Pl. și: pubise] – Din fr. pubis.

pubis sn [At: KRETZULESCU, A. 71/22 / V: pubes / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr pubis] Os format din segmente-pereche, care formează partea anterioară a centurii pelviene Si: (îvr) oasele pubertății.

PUBIS, pubise, s. n. Os-pereche care formează partea anterioară a oaselor iliace. – Din fr. pubis.

PUBIS, pubise, s. n. Os care formează partea anterioară a bazinului osos la oameni.

PUBIS s.n. 1. Os care formează partea anterioară a bazinului osos la oameni. 2. Regiune păroasă care acoperă osul pubis. [Pl. -se, -suri, var. pubes s.n. / < fr., lat. pubis, it. pube].

PUBIS s. n. 1. os pereche care formează partea anterioară a bazinului, la oameni. 2. regiune păroasă care acoperă osul pubis (1). (< fr., lat. pubis)

PUBIS ~e n. anat. (la om) Proeminență triunghiulară situată la împreunarea oaselor anterioare ale bazinului. /<fr. pubis

*púbis n. (lat. pubis și pubes, adolescență). Anat. Regiunea ipogastrică care se acopere cu păr la pubertate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!pubis s. n., pl. pubisuri/ (oase) pubise

Intrare: pubis
pubis1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pubis
  • pubisul
  • pubisu‑
plural
  • pubisuri
  • pubisurile
genitiv-dativ singular
  • pubis
  • pubisului
plural
  • pubisuri
  • pubisurilor
vocativ singular
plural
pubis1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pubis
  • pubisul
  • pubisu‑
plural
  • pubise
  • pubisele
genitiv-dativ singular
  • pubis
  • pubisului
plural
  • pubise
  • pubiselor
vocativ singular
plural
pubes1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pubes
  • pubesul
  • pubesu‑
plural
  • pubesuri
  • pubesurile
genitiv-dativ singular
  • pubes
  • pubesului
plural
  • pubesuri
  • pubesurilor
vocativ singular
plural
pubes2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pubes
  • pubesul
  • pubesu‑
plural
  • pubese
  • pubesele
genitiv-dativ singular
  • pubes
  • pubesului
plural
  • pubese
  • pubeselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pubis, pubisuri / pubis, pubisesubstantiv neutru

  • 1. Os-pereche care formează partea anterioară a oaselor iliace. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Regiune păroasă care acoperă osul pubis. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.