9 definiții pentru puștan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUȘTÁN, puștani, s. m. (Fam.) Băiețandru. – Puști + suf. -an.

PUȘTÁN, puștani, s. m. (Fam.) Băiețandru. – Puști + suf. -an.

PUȘTÁN, puștani, s. m. (Familiar) Puști. Nu mai erau puștani și se vedea asta din faptul că vorbeau despre părinți ca despre niște babaci care nu mai îndrăznesc să le pună mîna pe cap. PAS, Z. I 256. – Variantă: pușteán, pușteni (POPA, V. 147), s. m.

PUȘTÁN ~i m. fam. Băiat ajuns la vârsta adolescenței; băiețandru; băietan; copilandru. /puști + suf. ~an


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

puștán (fam.) s. m., pl. puștáni

puștán s. m., pl. puștáni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUȘTÁN s. v. băietan, băiețandru, copilandru, flăcăiandru.

puștan s. v. BĂIETAN. BĂIEȚANDRU. COPILANDRU. FLĂCĂIANDRU.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

puștan, puștani s. m. băiețandru

Intrare: puștan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puștan
  • puștanul
  • puștanu‑
plural
  • puștani
  • puștanii
genitiv-dativ singular
  • puștan
  • puștanului
plural
  • puștani
  • puștanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)