10 definiții pentru pușcări pușcăli


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUȘCĂRÍ, pușcăresc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Înv.) A trage cu tunul. – Pușcă + suf. -ări.

PUȘCĂRÍ, pușcăresc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Înv.) A trage cu tunul. – Pușcă + suf. -ări.

pușcări vt [At: BĂLCESCU, M. V. 173 / V: (îvr; css) ~ăli / Pzi: ~resc / E: pușcă + -ări] 1 (Îvr) A trage cu tunul. 2 (Îvr) A împușca. 3 (Reg) A vâna prin împușcare.

PUȘCĂRÍ, pușcăresc, vb. IV. Tranz. și absol. (învechit și popular) A trage focuri de armă, dese și multe. Dorobanții... pușcărind și pușcăriți fără preget. ODOBESCU, S. III 587.

pușcărì v. a bate cu artileria: tunurile pușcăriră cetatea BĂLC.

pușcăli v vz pușcări[1] corectată

  1. În original, greșit tipărit: vz puscări LauraGellner

pușcărésc v. tr. (d. pușcar). Vechĭ. Bombardez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pușcărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pușcărésc, imperf. 3 sg. pușcăreá; conj. prez. 3 să pușcăreáscă

pușcărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pușcărésc, imperf. 3 sg. pușcăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. pușcăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUȘCĂRÍ vb. v. bombarda, împușca.

pușcări vb. v. BOMBARDA. ÎMPUȘCA.

Intrare: pușcări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pușcări
  • pușcărire
  • pușcărit
  • pușcăritu‑
  • pușcărind
  • pușcărindu‑
singular plural
  • pușcărește
  • pușcăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pușcăresc
(să)
  • pușcăresc
  • pușcăream
  • pușcării
  • pușcărisem
a II-a (tu)
  • pușcărești
(să)
  • pușcărești
  • pușcăreai
  • pușcăriși
  • pușcăriseși
a III-a (el, ea)
  • pușcărește
(să)
  • pușcărească
  • pușcărea
  • pușcări
  • pușcărise
plural I (noi)
  • pușcărim
(să)
  • pușcărim
  • pușcăream
  • pușcărirăm
  • pușcăriserăm
  • pușcărisem
a II-a (voi)
  • pușcăriți
(să)
  • pușcăriți
  • pușcăreați
  • pușcărirăți
  • pușcăriserăți
  • pușcăriseți
a III-a (ei, ele)
  • pușcăresc
(să)
  • pușcărească
  • pușcăreau
  • pușcări
  • pușcăriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pușcăli
  • pușcălire
  • pușcălit
  • pușcălitu‑
  • pușcălind
  • pușcălindu‑
singular plural
  • pușcălește
  • pușcăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pușcălesc
(să)
  • pușcălesc
  • pușcăleam
  • pușcălii
  • pușcălisem
a II-a (tu)
  • pușcălești
(să)
  • pușcălești
  • pușcăleai
  • pușcăliși
  • pușcăliseși
a III-a (el, ea)
  • pușcălește
(să)
  • pușcălească
  • pușcălea
  • pușcăli
  • pușcălise
plural I (noi)
  • pușcălim
(să)
  • pușcălim
  • pușcăleam
  • pușcălirăm
  • pușcăliserăm
  • pușcălisem
a II-a (voi)
  • pușcăliți
(să)
  • pușcăliți
  • pușcăleați
  • pușcălirăți
  • pușcăliserăți
  • pușcăliseți
a III-a (ei, ele)
  • pușcălesc
(să)
  • pușcălească
  • pușcăleau
  • pușcăli
  • pușcăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pușcări pușcăli

  • 1. învechit A trage cu tunul.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: bombarda împușca attach_file un exemplu
    exemple
    • Dorobanții... pușcărind și pușcăriți fără preget. ODOBESCU, S. III 587.
      surse: DLRLC
    • diferențiere A trage focuri de armă, dese și multe.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Pușcă + sufix -ări
    surse: DEX '09 DEX '98