12 definiții pentru psiholingvistică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PSIHOLINGVÍSTICĂ s.f. Disciplină care studiază mecanismul psihic al limbajului, cercetându-l pe acesta din urmă ca pe o formă de manifestare psihică; psihologia limbajului. [Cf. fr. psycholinguistique, engl. psycholinguistics].

PSIHOLINGVÍSTICĂ f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul influenței factorilor psihici asupra limbii, precum și al legităților generării și recepționării vorbirii. /<fr. psycholinguistique

PSIHOLINGVÍSTIC, -Ă, psiholingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină care studiază limbajul ca formă de manifestare a psihicului uman, legitățile producerii și recepționării enunțurilor. 2. Adj. Care aparține psiholingvisticii (1), privitor la psiholingvistică. – Din fr. psycholinguistique.

psiholingvistic, ~ă [At: DEX / Pl: ~ici, ~ice / E: fr psycholinguistique] 1 sf Studiu psihologic al limbajului. 2 a Care aparține psiholingvisticii (1). 3 a Privitor la psiholingvistică (1). corectat(ă)

PSIHOLINGVÍSTIC, -Ă, psiholingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Studiul psihologic al limbajului. 2. Adj. Care aparține psiholingvisticii (1), privitor la psiholingvistică. – Din fr. psycholinguistique.

PSIHOLINGVÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la psiholingvistică. II. s. f. disciplină care studiază mecanismul psihic al limbajului; psihologia limbajului. (< fr. psycholinguistique)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

psiholingvistică s. f., g.-d. art. psiholingvisticii

psiholingvistică s. f., g.-d. art. psiholingvisticii

psiholingvístică s. f., g.-d, art. psiholingvísticii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PSIHOLINGVÍSTICĂ s. psihologia limbajului.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PSIHOLINGVÍSTICĂ s. f. (cf. fr. psycholinguistique, engl. psycholinguistics): disciplină care se ocupă cu studiul psihologic al limbajului, cu studiul mecanismului psihic al acestuia; disciplină care cercetează limbajul ca pe o formă de manifestare a psihicului uman. În țara noastră și peste hotare s-a impus, prin lucrările sale de p., prof. univ. dr. Tatiana Slama Cazacu.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PSIHOLINGVÍSTICĂ (< fr., engl.) s. f. Disciplină de graniță, apărută în anii 1950, care studiază limbajul ca formă de manifestare a psihicului uman, legitățile producerii și recepționării enunțurilor vorbirii. Abordarea psiholingvistică se aplică în cercetări privind aspecte funcționale ale limbajului și relațiile acestuia cu alte procese sau cu activitatea cognitivă generală, privind învățarea și predarea limbilor, studiul contactelor dintre limbi, privind patologia și terapeutica limbajului etc. În anii ’60 teoriile lui N. Chomsky au stimulat cercetările în p.

Intrare: psiholingvistică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • psiholingvistică
  • psiholingvistica
plural
genitiv-dativ singular
  • psiholingvistici
  • psiholingvisticii
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

psiholingvisticăsubstantiv feminin

  • 1. Disciplină care studiază limbajul ca formă de manifestare a psihicului uman, legitățile producerii și recepționării enunțurilor; psihologia limbajului.. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.