opțiuni
  • info
9 definiții pentru prășitor (s.m.)

Explicative DEX

PRĂȘITOR, -OARE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor.

prășitor, ~oare [At: I. IONESCU, C. 119/5 / V: (reg) ~șui~ smf / Pl: ~i, ~oare / E: prăși1 + -tor] 1 a (D. plante, culturi agricole) Care se prășește1 (2). 2 a (D. plante) Care se cultivă în rânduri distanțate, pentru ca spațiul dintre rânduri să se poată prăși1 (1). 3-4 sf, a (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește1 (1). 5 smf Persoană care prășește1 (1). 6 sf (Reg) Loc prășit2.

PRĂȘITOR, -OARE, prășitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor.

PRĂȘITOR 2, -OARE, prășitori, -oare, s. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit. Tu [rege] ești fericit. Lingușitorii înalță imnuri proslăvirii tale Și fac să n-auzi cîntecul de jale Cu care-și adorm foamea prășitorii. VLAHUȚĂ, O. AL. 39. Mă și trimite mama cu demîncare în țarină la niște lingurari, ce-i aveam tocmiți prășitori. CREANGĂ, A. 52.

PRĂȘITOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Persoană care prășește. 2) Om tocmit la prășit. /a prăși + suf. ~tor

prășuitor, ~oare smf vz prășitor

Ortografice DOOM

prășitor adj. m., s. m., pl. prășitori; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoare

prășitor adj. m., s. m., pl. prășitori; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoare

prășitor adj. m., (persoană) s. m., pl. prășitori; f. sg. și pl. prășitoare

Intrare: prășitor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prășitor
  • prășitorul
  • prășitoru‑
plural
  • prășitori
  • prășitorii
genitiv-dativ singular
  • prășitor
  • prășitorului
plural
  • prășitori
  • prășitorilor
vocativ singular
  • prășitorule
plural
  • prășitorilor
prășuitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prășitor, prășitorisubstantiv masculin
prășitoare, prășitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tu [rege] ești fericit. Lingușitorii înalță imnuri proslăvirii tale Și fac să n-auzi cîntecul de jale Cu care-și adorm foamea prășitorii. VLAHUȚĂ, O. A. I 39. DLRLC
    • format_quote Mă și trimite mama cu demîncare în țarină la niște lingurari, ce-i aveam tocmiți prășitori. CREANGĂ, A. 52. DLRLC
etimologie:
  • Prăși + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.