8 definiții pentru prunculeț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prunculeț sm [At: BOLLIAC, O. 181 / Pl: ~i / E: prunc + -uleț] 1-10 (Pop; șhp) Pruncușor (1-10).

PRUNCULÉȚ, prunculeți, s. m. (Pop.) Pruncușor. – Prunc + suf. -uleț.

PRUNCULÉȚ, prunculeți, s. m. (Pop.) Pruncușor. – Prunc + suf. -uleț.

PRUNCULÉȚ, prunculeți, s. m. Pruncușor. Îți trebuie troacă nouă, Troacă nouă de lemn verde Că prunculețul ți se vede. MARIAN, NA. 22. Pe supt poale de pădure, Se duce-o femeie în lume Cu prunculețu pe mînă. MAT. FOLK. 259.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prunculéț (pop.) s. m., pl. prunculéți

prunculéț s. m., pl. prunculéți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRUNCULÉȚ s. v. copilaș.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prunculéț, prunculéți, s.m. (pop.) 1. pruncușor, pruncuț, plod; sugar, sugaci. 2. fiu.

Intrare: prunculeț
prunculeț substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prunculeț
  • prunculețul
  • prunculețu‑
plural
  • prunculeți
  • prunculeții
genitiv-dativ singular
  • prunculeț
  • prunculețului
plural
  • prunculeți
  • prunculeților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)