9 definiții pentru pruncuț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pruncuț sm [At: ȘINCAI, HR. I, 58/59 / Pl: ~i / E: prunc + -uț] (Îrg; șhp) 1-10 Pruncușor (1-10).

PRUNCÚȚ, pruncuți, s. m. (Înv. și reg.) Pruncușor. – Prunc + suf. -uț.

PRUNCÚȚ, pruncuți, s. m. (Înv. și reg.) Pruncușor. – Prunc + suf. -uț.

PRUNCÚȚ, pruncuți, s. m. Pruncușor. Ce-i mai drag și mai plăcut Ca pruncuțul nou-născut? ALECSANDRI, P. II 181.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pruncúț (înv., reg.) s. m., pl. pruncúți

pruncúț s. m., pl. pruncúți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRUNCÚȚ s. v. copilaș.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pruncúț pruncúți, s.m. (înv. și reg.) 1. pruncușor, prunculeț, plod, sugar, sugaci. 2. fiu.

Intrare: pruncuț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pruncuț
  • pruncuțul
  • pruncuțu‑
plural
  • pruncuți
  • pruncuții
genitiv-dativ singular
  • pruncuț
  • pruncuțului
plural
  • pruncuți
  • pruncuților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)