9 definiții pentru pruncă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRÚNCĂ, prunce, s. f. (Înv. și reg.) 1. Copil de sex feminin. 2. Fată tânără. 3. Fiică. – Din prunc.

pruncă sf [At: VARLAAM, C. 382 / Pl: ~nce / E: prunc + ] (Îrg) 1 Copil de sex femeiesc. 2 (Pop; șîs ~ tânără, ~ tinerea) Fată tânără. 3 Fiică.

PRÚNCĂ, prunce, s. f. (Înv. și reg.) 1. Copil de sex feminin. 2. Fată tânără. 3. Fiică. – Prunc + suf. -ă.

PRÚNCĂ, prunce, s. f. 1. Copil de sex feminin, în vîrstă fragedă. Se afla în alt loc o muiere, care asemenea rămase văduvă și avea o pruncă. MARIAN, O. I 183. Declară tutulor că jupînul Rănică i-a fost ucis pe pruncii și pruncele d-sale. ODOBESCU, S. III 235. Eu cerșătoream încă pruncă fiind și apoi la șasesprezece ani m-am aflat fără pîine. NEGRUZZI, S. III 496. 2. Fată (tînără). La picioare-i el s-aruncă Lîngă el să vin-o roagă, Ea s-așază dulce, pruncă, Lîngă el în mîndră șagă. EMINESCU, O. I 154. Haide, bade, de mă ia Pin’ ce-s pruncă tinerea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 44. Pe cel deal, pe cel colnic, Trece-o pruncă ș-un voinic. ALECSANDRI, P. P. 17. ◊ (Adjectival) Fig. Volnicia domnește ca mai înainte, dar nu acea volnicie pruncă, floare plăpindă a pustietății, ci slobozenia cea bărbată și luminoasă. RUSSO, O. 25.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prúncă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. prúncei; pl. prúnce

prúncă s. f., g.-d. art. prúncei; pl. prúnce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRÚNCĂ s. v. copilă, fată, fiică.

pruncă s. v. COPILĂ. FATĂ. FIICĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prúncă, prunce, s.f. – (înv.) Fată; cocoană, copilă: „Hai, voinice șî mă ia / Până-s pruncă tinerea” (Papahagi, 1925: 260). – Din prunc (DEX, MDA).

Intrare: pruncă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pruncă
  • prunca
plural
  • prunce
  • pruncele
genitiv-dativ singular
  • prunce
  • pruncei
plural
  • prunce
  • pruncelor
vocativ singular
plural