opțiuni
  • info

10 definiții pentru pruncă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRUNCĂ, prunce, s. f. (Înv. și reg.) 1. Copil de sex feminin. 2. Fată tânără. 3. Fiică. – Din prunc.

pruncă sf [At: VARLAAM, C. 382 / Pl: ~nce / E: prunc + -ă] (Îrg) 1 Copil de sex femeiesc. 2 (Pop; șîs ~ tânără, ~ tinerea) Fată tânără. 3 Fiică.

PRUNCĂ, prunce, s. f. (Înv. și reg.) 1. Copil de sex feminin. 2. Fată tânără. 3. Fiică. – Prunc + suf. -ă.

PRUNCĂ, prunce, s. f. 1. Copil de sex feminin, în vîrstă fragedă. Se afla în alt loc o muiere, care asemenea rămase văduvă și avea o pruncă. MARIAN, O. I 183. Declară tutulor că jupînul Rănică i-a fost ucis pe pruncii și pruncele d-sale. ODOBESCU, S. III 235. Eu cerșătoream încă pruncă fiind și apoi la șasesprezece ani m-am aflat fără pîine. NEGRUZZI, S. III 496. 2. Fată (tînără). La picioare-i el s-aruncă Lîngă el să vin-o roagă, Ea s-așază dulce, pruncă, Lîngă el în mîndră șagă. EMINESCU, O. I 154. Haide, bade, de mă ia Pîn’ ce-s pruncă tinerea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 44. Pe cel deal, pe cel colnic, Trece-o pruncă ș-un voinic. ALECSANDRI, P. P. 17. ◊ (Adjectival) Fig. Volnicia domnește ca mai înainte, dar nu acea volnicie pruncă, floare plăpindă a pustietății, ci slobozenia cea bărbată și luminoasă. RUSSO, O. 25.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pruncă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pruncei; pl. prunce

pruncă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. pruncei; pl. prunce

pruncă s. f., g.-d. art. pruncei; pl. prunce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRUNCĂ s. v. copilă, fată, fiică.

pruncă s. v. COPILĂ. FATĂ. FIICĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pruncă, prunce, s.f. – (înv.) Fată; cocoană, copilă: „Hai, voinice șî mă ia / Până-s pruncă tinerea” (Papahagi, 1925: 260). – Din prunc (DEX, MDA).

Intrare: pruncă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pruncă
  • prunca
plural
  • prunce
  • pruncele
genitiv-dativ singular
  • prunce
  • pruncei
plural
  • prunce
  • pruncelor
vocativ singular
  • pruncă
  • prunco
plural
  • pruncelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pruncă, pruncesubstantiv feminin

învechit regional
  • 1. Copil de sex feminin. DEX '09 DEX '98
    sinonime: copilă fată diminutive: prunculiță pruncuță
    • format_quote Se afla în alt loc o muiere, care asemenea rămase văduvă și avea o pruncă. MARIAN, O. I 183. DLRLC
    • format_quote Declară tutulor că jupînul Rănică i-a fost ucis pe pruncii și pruncele d-sale. ODOBESCU, S. III 235. DLRLC
    • format_quote Eu cerșătoream încă pruncă fiind și apoi la șasesprezece ani m-am aflat fără pîine. NEGRUZZI, S. III 496. DLRLC
    • diferențiere Copil de sex feminin, în vârstă fragedă. DLRLC
  • 2. Fată tânără. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fată
    • format_quote La picioare-i el s-aruncă Lîngă el să vin-o roagă, Ea s-așază dulce, pruncă, Lîngă el în mîndră șagă. EMINESCU, O. I 154. DLRLC
    • format_quote Haide, bade, de mă ia Pîn' ce-s pruncă tinerea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 44. DLRLC
    • format_quote Pe cel deal, pe cel colnic, Trece-o pruncă ș-un voinic. ALECSANDRI, P. P. 17. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival figurat Volnicia domnește ca mai înainte, dar nu acea volnicie pruncă, floare plăpindă a pustietății, ci slobozenia cea bărbată și luminoasă. RUSSO, O. 25. DLRLC
  • 3. Fiică. DEX '09 DEX '98
    sinonime: fiică
etimologie:
  • prunc DEX '09
  • Prunc + sufix -ă. DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.