prun sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: ml prunus] (Bot) 1 Pom fructifer din familia rozaceelor, înalt de 6-10 m, cu frunze eliptice, cu flori albe-verzui, cultivat pentru fructele sale, drupe sferice alungite, de obicei, de culoare vineție Si: (reg) pom (2) (Prunus domestica). 2 (Reg; îe) A umbla cu mintea prin ~i A nu avea minte. 3 (Reg; îs) ~ gogoneț Goldan (1) (Prunus instititia). 4 (Reg; îs) ~ sălbatic Mălin (Prunus Padus). 5 (Reg; îas) Goldan (1) (Prunus instititia).

PRUN, pruni, s. m. Pom din familia rozaceelor, cu flori alb-verzui și cu fructe cărnoase, cu sîmbure mare; lemnul lui, de esență tare, e folosit la fabricarea mobilei, a bastoanelor etc. (Prunus domestica). Trei pruni frățîni ce stau să moară, Își tremur’ creasta lor bolnavă. GOGA, P. 19. Am găsit-o ieri în prun, Dar – să nu grăbiți ocara! I-am luat în pripă scara. COȘBUC, P. I 200. Frunză-n prun, frunză sub prun, Ian ieși, mîndră, pînă-n drum! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 411.

PRUN ~i m. Pom fructifer cu fructe cărnoase și zemoase, de culoare albastră-roșiatică sau gălbuie, având sâmbure cu înveliș dur, mare și aproape plat. /<lat. prunus

prun m. pom ce face prune (Prunus domestica). [Lat. PRUNUS].

prun m. (lat. prúnus, prun). Un pom rozaceŭ cu florĭ albe și cu drupe lungărețe saŭ și rătunde care atîrnă (prunus doméstica). V. cals, zarzăr, măr, păr.

prun s. m., pl. pruni

prun s. m., pl. pruni

prun s. m., pl. pruni

PRUN s. (BOT.; Prunus domestica) (Mold. și Bucov.) perj, (Mold. și Transilv.) pom.

PRUN s. (BOT.; Prunus domestica) (Mold. și Bucov.) perj, (Mold. și Transilv.) pom.

PRUN GOGONEȚ s. v. goldan, renglot.

PRUN SĂLBATIC s. v. mălin.

prun gogoneț s. v. GOLDAN. RENGLOT.

prun sălbatic s. v. MĂLIN.

prun (pruni), s. m. – Perj (Prunus domestica). – Mr., megl. prun. Lat. prūnus (Pușcariu 1392; Candrea-Dens., 1453; REW 6800), cf. calabr. prunu, sp. pruno. – Der. prună (mr., megl. prună), s. f. (fructul prunului), poate direct din lat. prūna (REW 6798, unde se indică forma *prūnea, care nu se potrivește pentru rom.), cf. sard. pruna; prunar, s. m. (cultivator de prune; insectă, Rhynchites cupreus); prunet, s. n. (livadă de pruni); prunărie, s. f. (livadă de pruni). Din rom. provine rut. pruni (Candrea, Elemente, 406), ngr. ποῦρνο.

PRUNUS L., PRUN DECORATIV, fam. Rosaceae. Gen originar din Asia Orientală, cca 198 specii, arbuști sau arbori mici, cu scoarța ramurilor cenușie, subțire și care se exfoliază. Frunze simple, alterne, cu marginea dințată, rar nedentate, cu stipele. Flori uneori mirositoare, simple sau duble, solitare sau grupate, la bază cu scvame brune, necleioase, pedicelate, pe tip 5, albe, roz sau roșii, 20 stamine, ovar glabru cu un singur pistil, cu stil prelungit. Fruct, drupă brumată.

Prunus triloba Lindl., « Prun japonez ». Specie care înflorește în mart.-apr. Flori mari, roz-deschis, ca niște rozete, apar înainte de înfrunzire, simple și duble, cu diametrul de 3 cm, scurt-pedicelate, pe ramuri lungi și subțiri. Frunze, de la lat-eliptice pînă la adîncit-eliptice, rar cu 3 lobi la partea superioară, cuneate la bază, verzi-viu, pe partea inferioară mai deschise și pubescente, scurt-pețiolate. Arbust sau arbore mic, cca 3 m înălțime, ramificat, ramuri maro-închis, pubescente, catifelate, scoarță brună-închis. Se folosește și pentru cultura forțată. Fruct galben sau roșu, rotund, păros. Toate speciile au numeroase forme, varietăți și soiuri foarte decorative.