providențial, ~ă [At: MAG. IST. I, 2/1 / P: ~ți-al / Pl: ~e / E: fr providentiel] 1 a Care aparține providenței (2). 2 a Care este hotărât de providență (2). 3 a Care este trimis de providență (3). 4-5 a, av (Pex) (Care apare) la momentul potrivit, printr-o întâmplare favorabilă ieșită din comun Si: excepțional (5-6). 6-7 a, av (Pex) (Care rezolvă o situație dificilă) în mod miraculos.

PROVIDENȚIAL, -Ă, providențiali, -e, adj. Care este dat sau trimis de providență; excepțional ca valoare sau putere. Copiii mei mai vorbesc și acuma despre nenea Mitică, omul providențial. C. PETRESCU, A. 428. Revoluția din 1848 în Romînia este dezvoltarea acelei lucrări neîncetate și providențiale începută în societatea noastră. BOLINTINEANU, O. 311. – Pronunțat: -ți-al.

PROVIDENȚIAL, -Ă adj. Socotit ca trimis, ca dăruit de providență. [Pron. -ți-al. / cf. fr. providentiel].

PROVIDENȚIAL, -Ă adj. care aparține providenței. (< fr. providentiel)

PROVIDENȚIAL ~ă (~i, ~e) 1) (în concepțiile religioase) Care vine de la providență; socotit ca trimis de providență. 2) Care apare la momentul potrivit printr-un joc al hazardului; provocat de o întâmplare fericită; salutar. [Sil. -ți-al] /<fr. providentiel

providențial a. care este un efect al Providenței: eveniment providențial, om providențial.

*providențiál, -ă adj. (d. lat. providentia, providență; fr. providentiel). Care vine de la providență: ajutor, om providențial. Adv. Pin providență.

providențial (desp. -ți-al) adj. m., pl. providențiali; f. providențială, pl. providențiale

providențial (-ți-al) adj. m., pl. providențiali; f. providențială, pl. providențiale

providențial adj. m. (sil. -ți-al), pl. providențiali; f. sg. providențială, pl. providențiale

PROVIDENȚIAL adj. 1. (BIS.) ceresc, divin, dumnezeiesc. (Dar ~.) 2. salutar, salvator. (Împrejurare ~.)

PROVIDENȚIAL adj. 1. (BIS.) ceresc, divin, dumnezeiesc. (Dar ~.) 2. salutar, salvator. (Împrejurare ~.)