proteu sm [At: NEGULICI / V: ~s / Pl: ~ei / E: fr protée, lat proteus] 1 (Liv) Persoană nestatornică. 2 (Zlg; șîs ~ de peșteră) Batracian care trăiește în unele peșteri (Proteus anguinus). 3 (Blg) Bacterie polimorfă foarte mobilă, care conține elemente baciliare (Proteus). 4 (Mit) Zeu marin care avea darul prevestirii și putea lua după voie diferite forme.

PROTEU, protei, s. m. (Livresc) Om nestatornic, gata să-și schimbe, după împrejurări, caracterul, atitudinile, părerile.

PROTEU s.m. 1. Zeu marin care avea darul prevestirii și putea lua după voie diferite forme. ♦ Animal amfibiu, întîlnit numai în apele din regiunile carstice din Balcani, cu pielea albă și cu branhiile externe, care se mențin și la adult. ♦ Gen de bacterii în formă de bastonașe, polimorfe. 2. (Liv.) Om schimbător, nestatornic, care își schimbă necontenit părerile. [Cf. fr. protée, proteus, lat. Proteus].

PROTEU s. m. 1. animal amfibiu, în apele din regiunile carstice din sud-estul Europei, cu pielea albă și cu branhiile externe care se mențin și la adult. 2. bacterie bastonaș, polimorfă, în produsele de putrefacție animală. 3. om schimbător, nestatornic, care își schimbă necontenit caracterul, părerile, atitudinile. (< fr. protée, lat. proteus)

PROTEU ~i m. livr. Persoană care vădește lipsă de principialitate, schimbându-și părerile după împrejurări; cameleon. /<fr. protée

*protéŭ m. (de la numele zeuluĭ marin Proteŭ, care se prefăcea în fel de fel de forme). Cameleon, om care-șĭ schimbă părerile politice după interes. Zool. Un fel de anfibiŭ care trăĭește pin lacurile subterane din Carniolia și Dalmația.

proteus sm vz proteu

proteu (livr.) s. m., art. proteul; pl. protei, art. proteii

proteu (livr.) s. m., art. proteul; pl. protei, art. proteii

proteu s. m., art. proteul; pl. protei, art. proteii

Proteu = Proteus.

PROTEU (în mitologia greacă), divinitate marină de origine egipteană. Înzestrat de Poseidon, tatăl său, cu darul profeției și capacitatea de a lua mereu alte înfățișări, de care se folosea atunci când voia să se sustragă întrebărilor puse de muritori. Locuia în insula Pharos din Egipt. Simbol al prefacerii neîncetate a materiei.

PROTÉUS (< fr.; {s} n. pr. Proteu) s. m. 1. (MICROBIOL.) Gen de bacili gram-negativi, prevăzuți cu cili vibratili, care le conferă o mare mobilitate, larg răspândiți în natură, agenți cauzali ai unor infecții urinare rebele la tratament. 2. (ZOOL.) Batracian de 20-30 cm lungime, cu corpul cilindric și coada lățită, întâlnit în apele unor peșteri (ex. Postojna) din Alpi și din V pen. Balcanice (Proteus anguineus). Este un interesant exemplu de adaptare la un mediu lipsit total de lumină (are tegumentul complet depigmentat și ochii atrofiați, ascunși sub piele).