opțiuni
  • info

10 definiții pentru prostănacă

Explicative DEX

PROSTĂNAC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac.

PROSTĂNAC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ Care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac.

PROSTĂNAC, -Ă, prostănaci, -e, adj. Prost, mărginit, bleg, nătîng. Numai un hoț prostănac, fără nici un grăuncior de înțelepciune, stăruiește mai mult decît se cuvine într-un loc unde a săvîrșit o faptă. SADOVEANU, O. E. 148. El se făcea că nu înțelege vorbele aruncate în pofida lui; se arăta prostănac. ISPIRESCU, L. 229. Un om cam prostănac se însurase c-o femeie frumoasă și deșteaptă. ȘEZ. V 159. ◊ (Substantivat) Prostănacul de Ungureanu se duce mereu- mereu pe la ea. REBREANU, I. 113. ♦ Care denotă prostie. O frumusețe prostănacă este un farmec mort. DELAVRANCEA, H. T. 49.

PROSTĂNAC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care vădește lipsă de caracter și de inteligență; bleg. /prostan + suf. ~ac

prostănác, -ă adj. și s. (d. prostan). Vest. Fam. Cam prost, fără minte: o femeĭe prostănacă, o prostănacă. – Și -năŭ m. (Pan).

Ortografice DOOM

prostănac adj. m., s. m., pl. prostănaci; adj. f., s. f. prostănacă, pl. prostănace

prostănac adj. m., s. m., pl. prostănaci; adj. f., s. f. prostănacă, pl. prostănace

Sinonime

PROSTĂNAC adj., s. v. prost.

PROSTĂNAC adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, nătîng, neghiob, nerod, netot, prost, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (Mare ~ mai era!)

Antonime

Prostănac ≠ ager, deștept, înțelept, isteț

Intrare: prostănacă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prostănacă
  • prostănaca
plural
  • prostănace
  • prostănacele
genitiv-dativ singular
  • prostănace
  • prostănacei
plural
  • prostănace
  • prostănacelor
vocativ singular
  • prostănacă
  • prostănaco
plural
  • prostănacelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prostănac, prostănacisubstantiv masculin
prostănacă, prostănacesubstantiv feminin
prostănac, prostănacăadjectiv

  • 1. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bleg mărginit nătâng nătâng prost prost prostan antonime: ager deștept isteț înțelept
    • format_quote Numai un hoț prostănac, fără nici un grăuncior de înțelepciune, stăruiește mai mult decît se cuvine într-un loc unde a săvîrșit o faptă. SADOVEANU, O. E. 148. DLRLC
    • format_quote El se făcea că nu înțelege vorbele aruncate în pofida lui; se arăta prostănac. ISPIRESCU, L. 229. DLRLC
    • format_quote Un om cam prostănac se însurase c-o femeie frumoasă și deșteaptă. ȘEZ. V 159. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Prostănacul de Ungureanu se duce mereu-mereu pe la ea. REBREANU, I. 113. DLRLC
    • 1.1. (Figură, atitudine) care denotă prostie. DEX '09 DLRLC
      • format_quote O frumusețe prostănacă este un farmec mort. DELAVRANCEA, H. T. 49. DLRLC
etimologie:
  • Prostan + -ac. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.