8 definiții pentru proslăvire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROSLĂVÍRE, proslăviri, s. f. Acțiunea de a (se) proslăvi și rezultatul ei; preamărire, glorificare, adorare; laudă. – V. proslăvi.

PROSLĂVÍRE, proslăviri, s. f. Acțiunea de a (se) proslăvi și rezultatul ei; preamărire, glorificare, adorare; laudă. – V. proslăvi.

proslăvire sf [At: (a. 1820) URICARIUL II, 68 / Pl: ~ri / E: proslăvi] 1 Acordare a slavei cuvenite cuiva Si: (îvr) pohfală, pohvalenie, (înv) prealăudare, preamărire, preaslăvire, proslăvitură (1), slăvire. 2 (Înv; d. evenimente sau personalități religioase) Celebrare (1). 3 (Îvr) Binecuvântare (2). 4 (Înv) Miluire.

PROSLĂVIRE, proslăviri, s. f. Acțiunea de a (se) proslăvi; preamărire, glorificare, adorare, laudă... Adunînd într-o unire, Pentru a ta proslăvire, Pîn’la margini lumea toată. CONACHI, P. 36.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

proslăvire s. f., g.-d. art. proslăvirii; pl. proslăviri

proslăvire s. f., g.-d. art. proslăvirii; pl. proslăviri

proslăvíre s. f. (sil. mf. -slă-), g.-d. art. proslăvírii; pl. proslăvíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROSLĂVÍRE s. 1. v. glorificare. 2. v. preamărire. 3. v. glorie.

PROSLĂVIRE s. 1. elogiere, glorificare, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ unui erou.) 2. binecuvîntare, glorificare, laudă, mărire, preamărire, preaslăvire, slavă, slăvire. (~ vremurilor noastre.) 3. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (~ adusă trecutului glorios al patriei.)

Intrare: proslăvire
proslăvire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proslăvire
  • proslăvirea
plural
  • proslăviri
  • proslăvirile
genitiv-dativ singular
  • proslăviri
  • proslăvirii
plural
  • proslăviri
  • proslăvirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

proslăvire, proslăvirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi proslăvi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.