prorupere sf [At: ASACHI, S. L. II, 61 / V: (înv) ~ump~ / Pl: (rar) ~ri / E: prorupe] 1 (Îrg) Manifestare bruscă a oamenilor prin vorbe, plâns, țipete, râs, etc. Si: (înv) prorupție. 2 (Înv) Izbucnire a sunetelor, vorbelor, țipetelor, râsetelor, plânsetelor etc. 3 (Înv) Declanșare (1) a unor mișcări sociale. 4 (Ban) Încetare a sunetelor, zgomotelor.