PROPEDEUTICĂ s. f. 1. Disciplină care constituie o introducere necesară în studiul unei alte discipline. 2. Ramură a medicinei care are ca obiect învățământul pregătitor clinic. [Acc. și: propedeutică] – Din fr. propedéutique.

PROPEDEUTICĂ s. f. (Rar) Învățământ pregătitor care cuprinde elemente de bază ale unei științe. [Acc. și: propedeutică] – Din fr. propedéutique.

PROPEDEUTICĂ s. f. (Rar) Învățămînt pregătitor constînd din elementele de bază ale unei știinte.

PROPEDEUTICĂ s.f. Învățămînt introductiv în studiul unei științe, cuprinzînd elementele ei de bază. [Pron. -de-u-. / < fr. propédeutique, cf. gr. pro – înainte, paideutike – învățămînt].

PROPEDEUTICĂ ~ci f. Curs pregătitor care cuprinde elementele de bază dintr-un domeniu științific. /<fr. propédeutique

propedeutică f. studiu introductiv.

PROPEDEUTIC, -Ă I. adj. referitor la propedeutică. II. s. f. 1. disciplină care constituie o introducere în studiul unei alte discipline. 2. (în unele țări) ciclu preparator (de un an) la treapta de învățământ superior. 3. ramură a medicinei la învățământul pregătitor clinic. (< fr. propédeutique, /II/ germ. Propädeutik)

!propedeutică s. f., g.-d. art. propedeuticii

!propedeutică/propedeutică (-deu-) s. f., g.-d. art. propedeuticii/propedeuticii

propedeutică s. f. (sil. -deu-), g.-d. art. propedeuticii; pl. propedeutici