12 definiții pentru propagator (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris.

PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris.

propagator, ~oare [At: NEGULICI / V: (înv) propăgător / Pl: ~i, ~oare / E: fr propagateur] 1 smf Persoană care propagă idei, principii, teorii, metode etc. 2 smf (Spc) Propovăduitor. 3 a Care (se) propagă.

PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f. Persoană care propagă o idee, o doctrină, etc.; agent de propagare. Un jurnalist este apostolul adevărului, apărătorul dreptății, propagatond cunoștințelor folositoare. ALECSANDRI, T. 1711.

PROPAGATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care propagă (idei, doctrine etc.). [Cf. fr. propagateur, lat. propagator].

PROPAGATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care propagă (idei, doctrine etc.). (< fr. propagateur, lat. propagator)

PROPAGATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care se propagă. /<fr. propagateur, lat. propagator, ~oris

PROPAGATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care propagă ceva (o concepție, o doctrină etc.); propovăduitor; popularizator. /<fr. propagateur, lat. propagator, ~oris


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

propagatór adj. m., s. m., pl. propagatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoáre

propagatór s. m., adj. m., pl. propagatóri; f. sg. și pl. propagatoáre, g.-d. sg. art. propagatoárei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROPAGATÓR s., adj. 1. s., adj. popularizator, propovăduitor, răspânditor, (astăzi rar) vulgarizator, (fig.) semănător. (~ de cunoștințe folositoare.) 2. s. (BIS.) predicator, propovăduitor, (înv.) mărturisitor, propovednic. (~ al unei credințe.)

PROPAGATOR s., adj. 1. s., adj. popularizator, propovăduitor, răspînditor, (astăzi rar) vulgarizator, (fig.) semănător. (~ de cunoștințe folositoare.) 2. s. (BIS.) predicator, propovăduitor, (înv.) mărturisitor, propovednic. (~ al unei credințe.)

Intrare: propagator (adj.)
propagator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • propagator
  • propagatorul
  • propagatoru‑
  • propagatoare
  • propagatoarea
plural
  • propagatori
  • propagatorii
  • propagatoare
  • propagatoarele
genitiv-dativ singular
  • propagator
  • propagatorului
  • propagatoare
  • propagatoarei
plural
  • propagatori
  • propagatorilor
  • propagatoare
  • propagatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)