8 definiții pentru propagator (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROPAGATOR, -OARE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris.
PROPAGATOR, -OARE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
propagator, ~oare [At: NEGULICI / V: (înv) propăgător / Pl: ~i, ~oare / E: fr propagateur] 1 smf Persoană care propagă idei, principii, teorii, metode etc. 2 smf (Spc) Propovăduitor. 3 a Care (se) propagă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROPAGATOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care se propagă. /<fr. propagateur, lat. propagator, ~oris
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
propagator adj. m., s. m., pl. propagatori; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
propagator adj. m., s. m., pl. propagatori; adj. f., s. f. sg. și pl. propagatoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
propagator s. m., adj. m., pl. propagatori; f. sg. și pl. propagatoare, g.-d. sg. art. propagatoarei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROPAGATOR s., adj. 1. s., adj. popularizator, propovăduitor, răspânditor, (astăzi rar) vulgarizator, (fig.) semănător. (~ de cunoștințe folositoare.) 2. s. (BIS.) predicator, propovăduitor, (înv.) mărturisitor, propovednic. (~ al unei credințe.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROPAGATOR s., adj. 1. s., adj. popularizator, propovăduitor, răspînditor, (astăzi rar) vulgarizator, (fig.) semănător. (~ de cunoștințe folositoare.) 2. s. (BIS.) predicator, propovăduitor, (înv.) mărturisitor, propovednic. (~ al unei credințe.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
propagator, propagatoareadjectiv
- 1. Care se propagă. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- propagateur DEX '09 DEX '98 DN
- propagator, -oris DEX '09 DEX '98 DN