propagație sf [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 105/7 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: lat propagatio, -onis, fr propagation] (Înv) 1-4 Propagare (1-3, 5).

PROPAGAȚIE s.f. (Rar) Propagare. [Gen. -iei. / < fr. propagation, lat. propagatio].

PROPAGAȚIE s. f. propagare. (< fr. propagation, lat. propagatio)

propagațiune sf vz propagație

propagați(un)e f. 1. înmulțire: propagațiunea neamului omenesc; 2. fig. extensiune, progres; 3. fig. modul cum se răspândește lumina, sunetul, căldura, electricitatea.

*propagațiúne f. (lat. propagátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se propaga. Fiz. Transmiterea luminiĭ și sunetuluĭ. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

propagație s. f., pl. propagații

PROPAGAȚIE s. v. popularizare, propagare, propovăduire, răspândire.

propagație s. v. POPULARIZARE. PROPAGARE. PROPOVĂDUIRE. RĂSPÎNDIRE.

propagație, propagații, s.f. (înv.) 1. transmitere sau extindere a unei boli, a unei infecții, a unei acțiuni etc. 2. înmulțire prin reproducere; reproducere, reproducție. 3. recomandare cu insistență a unor principii, teorii, metode; răspândire, popularizare.