PROMOTOR, -OARE, promotori, -oare, s. m., s. f. și s. n. 1. S. m. și f. Inițiator, animator al unei acțiuni, al unui curent etc. 2. S. n. Substanță chimică folosită pentru a pune în libertate radicali liberi sau pentru a mări eficacitatea unui catalizator. – Din fr. promoteur, lat. promotor, -oris.

PROMOTOR, -OARE, promotori, -oare, s. m. și f. Inițiator, animator al unei acțiuni, al unui curent etc. ♦ Substanță chimică folosită pentru a pune în libertate radicali liberi sau pentru a mări eficacitatea unui catalizator. – Din fr. promoteur, lat. promotor, -oris.

PROMOTOR, -OARE, promotori, -oare, s. m. și f. Cel care este inițiatorul și animatorul unei acțiuni, al unui curent, al unei concepții. Cel mai de seamă promotor însă al duhului popular în literatură a fost Vasile Alecsandri. BENIUC, P. 7.

PROMOTOR, -OARE s.m. și f. Inițiator, animator al unei acțiuni. [< fr. promoteur, lat. promotor].

PROMOTOR, -OARE I. s. m. f. inițiator, animator al unei acțiuni. II. s. n. 1. substanță care pune în libertate radicali liberi, capabili să inițieze o reacție în lanț; inițiator (I, 1). ◊ substanță care mărește eficacitatea unui catalizator. 2. agent care ar interveni în procesul cancerigen, accentuând dezvoltarea tumorilor. (< fr. promoteur, lat. promotor)

PROMOTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care promovează pentru prima dată (o acțiune, o idee etc.). /<fr. promoteur, lat. promotor, ~oris

*promotór, -oáre s. (lat. promótor, -óris, d. promovére, -mótum, a mișca înainte. V. motor). Care dă prima impulsiune: promotoru uneĭ legĭ, promotoriĭ uneĭ revolte.

promotoare s. f., g.-d. art. promotoarei; pl. promotoare

promotoare s. f., g.-d. art. promotoarei; pl. promotoare

promotoare s. f., g.-d. art. promotoarei; pl. promotoare

PROMOTOR s. 1. v. inițiator. 2. (CHIM.) inițiator.

PROMOTOR s. 1. inițiator, protagonist, (rar) începător. (~ al unui curent.) 2. (CHIM.) inițiator.