6 definiții pentru prolog (prologar)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prolog1 sn [At: (a. 1675) GCR. I, 221 / Pl: ~oage / E: slv прологъ] (Bis; înv) 1-2 (Carte care cuprinde) viețile sfinților Si: prologar (1-2). 3 (Pex) Biografie a unui sfânt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROLÓG s. (BIS.) (înv.) prologar.

PROLOG s. (BIS.) (înv.) prologar.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prológ (-oáge), s. n. – Viața sfinților. Ngr. πρόλογος, în parte prin intermediul sl. prologŭ. Este dubletul lui proplog (pl. -uri), s. n. (prefață), der. prologa, vb. (a scrie un prolog).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prológ, proloáge, s.n. (înv.) carte care cuprinde viețile sfinților; prologar; biografia unui sfânt.

Intrare: prolog (prologar)
prolog (prologar) substantiv neutru
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prolog
  • prologul
  • prologu‑
plural
  • proloage
  • proloagele
genitiv-dativ singular
  • prolog
  • prologului
plural
  • proloage
  • proloagelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)