9 definiții pentru prohodire
Explicative DEX
PROHODIRE, prohodiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a prohodi și rezultatul ei; prohod. – V. prohodi.
prohodire sf [At: CONACHI, P. 97 / Pl: ~ri / E: prohodi] 1 Slujbă religioasă la înmormântările creștine Si: prohodit1 (1). 2 (Pgn) Înmormântare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROHODIRE, prohodiri, s. f. Acțiunea de a prohodi și rezultatul ei; prohod. – V. prohodi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PROHODIRE, prohodiri, s. f. Acțiunea de a prohodi; prohod, înmormîntare. Jalnic este peste samă ceasul cel de prohodire, Dar mai jalnic și mai groaznic este cel de despărțire! CONACHI, P. 97.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
prohodire (pop.) s. f., g.-d. art. prohodirii; pl. prohodiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
prohodire (pop.) s. f., g.-d. art. prohodirii; pl. prohodiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prohodire s. f., g.-d. art. prohodirii; pl. prohodiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
PROHODIRE s. (BIS.) prohod, prohodit. (~ mortului, înainte de îngropare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROHODIRE s. (BIS.) prohod, prohodit. (~ mortului, înainte de înmormîntare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
prohodire, prohodirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a prohodi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: prohod prohodit înmormântare
- Jalnic este peste samă ceasul cel de prohodire, Dar mai jalnic și mai groaznic este cel de despărțire! CONACHI, P. 97. DLRLC
-
etimologie:
- prohodi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.