prohibitiv, ~ă a [At: NEGULICI / V: (înv) prohibitiv / Pl: ~i, ~e / E: fr prohibitif, ger prohibitiv] 1 (D. legi) Care interzice producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri Si: (rar) prohibitoriu (1). 2 (D. măsuri) Care aplică prohibiția Si: (rar) prohibitoriu (2). 3 (Îs) Tarif ~ Taxe vamale mari, fixate pentru a face imposibilă pătrunderea și concurența produselor străine pe piața internă a unui stat care fixează aceste taxe. corectat(ă)

PROHIBITIV, -Ă, prohibitivi, -e, adj. Care interzice, care oprește ceva; care introduce prohibiția. Țările despotice, unde s-a practicat cu mai multă asprime sistemul vamal, sistemul protecționist și sistemul prohibitiv, este dovedit astăzi că au fost și sînt cele mai sărace. GHICA, S. 190. Tarif prohibitiv = taxe vamale mari, fixate pentru a face imposibilă pătrunderea și concurența produselor străine pe piața internă.

PROHIBITIV, -Ă adj. Care oprește, interzice; de prohibiție. [< fr. prohibitif].

PROHIBITIV, -Ă adj. 1. care aplică prohibiția; prohibitoriu. 2. care exprimă o interdicție. (< fr. prohibitif)

PROHIBITIV ~ă (~i,~e) Care interzice; care oprește pe cale legală. /<fr. prohibitif

prohibitiv a. 1. care interzice, care restrânge: legi prohibitive; 2. care admite prohibițiunea în materie de comerț: sistemă prohibitivă.

*prohibitív, -ă adj. (fr. prohibitif, d. lat. prohibére, prohíbitum, a prohibi). Care oprește, care interzice: măsură, lege, sistemă prohibitivă. – Și proi-.

proibitiv, ~ă a vz prohibitiv

prohibitiv adj. m., pl. prohibitivi; f. prohibitivă, pl. prohibitive

prohibitiv adj. m., pl. prohibitivi; f. prohibitivă, pl. prohibitive

prohibitiv adj. m., pl. prohibitivi; f. sg. prohibitivă, pl. prohibitive

PROHIBITIV adj. prohibitoriu. (Măsuri cu caracter ~.)

PROHIBITIV adj. prohibitoriu. (Măsuri cu caracter ~.)