11 definiții pentru profanator (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris.

PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris.

PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Cel care profanează ceva; pîngăritor. Profanatori nemernici: spurcați cu-a voastră mînă A divului Horațiu poetică fîntînă. ALECSANDRI, T. II 227.

PROFANATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care profanează; care pângărește. [Cf. fr. profanateur, lat. profanator].

PROFANATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care profanează. (< fr. profanateur, lat. profanator)

PROFANATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care profanează; pângăritor. /a profana + suf. ~tor

*profanatór, -oáre adj. (lat. profanator). Care profanează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

profanatór adj. m., s. m., pl. profanatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. profanatoáre

profanatór s. m., adj. m., pl. profanatóri; f. sg. și pl. profanatoáre, g.-d. sg. art. profanatoárei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROFANATÓR adj., s. 1. adj., s. pângăritor, (livr.) sacrileg, (înv.) spurcător. (~ al celor sfinte.) 2. s. pângăritor, (rar) violator. (~ de morminte.)

PROFANATOR adj., s. 1. adj., s. pîngăritor, (livr.) sacrileg, (înv.) spurcător. (~ al celor sfinte.) 2. s. pîngăritor, (rar) violator. (~ de morminte.)

Intrare: profanator (s.m.)
profanator substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profanator
  • profanatorul
  • profanatoru‑
plural
  • profanatori
  • profanatorii
genitiv-dativ singular
  • profanator
  • profanatorului
plural
  • profanatori
  • profanatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)