procoviță sf vz pocroviță

PROCOVIȚĂ, procovițe, s. f. (Regional) Procov. Hai mîndr-acasă, Că n-ai nici mălai pe masă, doar procoviță pe pat. HODOȘ, P. P. 191. – Accentuat și: procoviță. – Variante: procovăț, procovățe (la TDRG), s. n., pocroviță, proșcoviță (ib.) s. f.

PROCOVIȚĂ, procovițe, s. f. (Reg.) Procov. [Acc. și: procoviță] – Sb. pokrovac.

prócoviță f., pl. e (din procovăț). Vest. Învălitoare, cergă (de oamenĭ saŭ de caĭ). – Și -víță.

pocraviță sf vz pocroviță

pocrobiță sf vz pocroviță

pocroviță sf [At: LEX. MARS. 148 / V: (înv) ~obiță, prosco~, (reg) ~rav~, prăcoi~, pricoi~, prico~ (Pl și: ~iți), proco~ / Pl: ~țe / E: procov + -iță] 1 (Înv; îf procoviță) Pocrovăț (1). 2 (Reg; îaf) Basma. 3 (Îrg) Covor țărănesc Si: scoarță. 4 Pocrov (8). 5 (Îrg; spc) Pocrovăț (2). 6 (Reg; îf procoviță) Cusătură din bata iei.

prăcoiță sf vz pocroviță

pricoiță sf vz pocroviță

pricoviță sf vz pocroviță

procobiță^[1] sf vz pocroviță

procoiță^[1] sf vz pocroviță

proscoviță sf vz pocroviță

POCROVIȚĂ s. f. v. procoviță.

PROCOVĂȚ s. n. v. procoviță.

PROȘCOVIȚĂ s. f. v. procoviță.

pocroviță, pocrovițe și pocroviți s. f. Pocrovăț (1). [Var.: procoviță s. f.] – Din pocrov + suf. -iță.

PROCOVIȚĂ s. v. cergă, cuvertură, învelitoare, pătură, velință.

procoviță s. v. CERGĂ. CUVERTURĂ. ÎNVELITOARE. PĂTURĂ. VELINȚĂ.

pocroviță, pocrovițe, s.f. 1. (înv.; în forma „procoviță”) acoperământul obiectelor de cult; pocrovăț. 2. (reg.; în forma „procoviță”) basma. 3. (înv. și reg.) covor țărănesc, scoarță; pătură groasă; pocrov, pocruț. 4. (reg.) pătură care se pune sub șaua calului. 5. (reg.; în forma „procoviță”) cusătură din bata iei.