7 definiții pentru probăluire
Explicative DEX
PROBĂLUIRE, probăluiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a probălui. – V. probălui.
PROBĂLUIRE, probăluiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a probălui. – V. probălui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
probăluire sf [At: DRLU / V: (înv) prăb~, ~bol~ / Pl: ~ri / E: probălui] (Îrg) 1 Dovedire a unui fapt, a unei afirmații, a unei idei etc. 2 Tentativă. 3 Supunere a cuiva la o probă (1). 4 Chibzuire. 5 Presupunere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prăbăluire sn vz probăluire[1] corectat(ă)
- În original, tipărit eronat: vz priboi1 — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
proboluire sf vz probăluire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
probăluire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probăluirii; pl. probăluiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
probăluire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probăluirii; pl. probăluiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
probăluire s. f., g.-d. art. probăluirii; pl. probăluiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: probăluire
probăluire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
prăbăluire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
proboluire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
probăluire, probăluirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a probălui. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- probălui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.