5 definiții pentru probelă

probélă s. f., pl. probéle

PROBÉLĂ s.f. 1. (Ist.) Navă acționată cu vapori. 2. Navă de mare care poate naviga pe Dunăre. [Var. propelă s.f. / < engl. propeller].

PROBÉLĂ s. f. navă cu propulsie mecanică. (după engl. propeller)

probélă f., pl. e (cuv. ngr. înrudit cu germ. propeller, élice, d. lat. pro-péllere, -pulsum, a împinge înainte. V. ex-pulsez, puls). Dun. Vapor cu élice.

*vapór n., pl. oare (fr. vapeur, „abur” ca s. f. și „vapor” ca s. m., d. lat. vápor, vapóris, abur; it. vapóre). Corabie (bastiment) cu abur: vapor transatlantic. („Vapoare” se numesc în special cele cu zbaturĭ, ĭar cele cu éliceprobele”). S. m. pl. Abur: mașina cu vaporĭ. Cal-vapor. V. cal. V. și abur și corabie.

Intrare: probelă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular probe probela
plural probele probelele
genitiv-dativ singular probele probelei
plural probele probelelor
vocativ singular
plural