5 definiții pentru proband
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
proband, ~ă smf [At: DN3 / Pl: ~nzi, ~e / E: it probando] (Bis) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios catolic.
PROBAND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROBAND1 s. m. (biol.) individ care constituie punctul de plecare al unei cercetări genetice. (< germ. Proband)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PROBAND2, -Ă s. m. f. cel care cere să fie primit într-un ordin religios (catolic). (< it. probando)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
proband s. m., adj. m., pl. probanzi; f. sg. probandă, pl. probande
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: proband
proband substantiv masculin
substantiv masculin (M5) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
proband, probanzisubstantiv masculin probandă, probandesubstantiv feminin
- 1. Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). DN
- 2. Individ care constituie punctul de plecare al unei cercetări genetice. MDN '00
etimologie:
- probando DN