PRIVATIZARE, privatizări, s. f. Acțiunea de a (se) privatiza. – V. privatiza.

privatizare sf [At: POLIZU / Pl: ~zări / E: privatiza] 1 (Trs; înv) Trai retras. 2 (Trs; înv) Ducere a unei vieți de rentier. 3 Trecere a unei întreprinderi sau a unei instituții ori a mai multora din proprietatea statului în proprietatea particulară. 4 Începere a unei afaceri pe cont propriu.

PRIVATIZARE, privatizări, s. f. Acțiunea de a privatiza. – V. privatiza.

PRIVATIZARE s. f. proces de transformare a întreprinderilor comerciale și industriale, a instituțiilor din sectorul de stat cu cel privat, în scopul rentabilizării sau creșterii rentabilității economico-sociale. (< privatiza)

privatizare s. f. ♦ 1. Acțiunea de a trece din domeniul statului în domeniul privat un serviciu public, o întreprindere etc. ◊ „Continuând politica sa de privatizare a unor companii de stat, guvernul conservator britanic [...] a procedat la vânzarea firmei «British Airports Authority» în pofida protestelor sindicatelor [...]” I.B. 9 VII 87 p. 8. ◊ „Organizarea procesului de privatizare în alte țări ale Europei Centrale și de Est” R.l. 7 IX 93 p. 4; v. și Ev.z. 135/92 p. 8, Meridian 23 VIII 93 p. 5; v. și decomunizare, liberalizare. ♦ 2. Manifestarea inițiativei private ◊ „Primul val de privatizări s-a semnalat în comerț. E vorba de «dughenizare»: insalubră ca aspect stradal și, cel mai adesea, curat speculă.” Curierul rom. III 91 p. 15; v. și buticar, întreprinzător, program (din fr. privatisation; PR 1965; I. Preda în LR 1112/92 p. 588)

privatizare s. f., g.-d. art. privatizării; pl. privatizări

*privatizare s. f., g.-d. art. privatizării; pl. privatizări

privatizare s. f., pl. privatizări

PRIVATIZARE s. (EC.) dezetatizare, deznaționalizare. (~ a unor întreprinderi.)

privatizare, privatizări, s.f. (înv. și reg.) 1. viață de om particular, retrasă, izolat. 2. viață de rentier.