PRIORAT s. n. Funcție, titlu de prior²; perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. [Pr.: pri-o-] – Din lat. prioratus, germ. Priorat.

priorat sn [At: ȘINCAI, HR. II, 154/15 / P: pri-o~ / Pl: ~e / E: lat prioratus, ger Priorat, it priorato] 1 Funcție de prior³. 2 Perioadă cât îndeplinește cineva funcția de prior³. 3 Unitate teritorial-administrativă bisericească condusă de un prior³ sau depinzând de o mănăstire catolică. 4 (Înv; pgn) Unitate teritorial-administrativă din unele țări.

PRIORAT, priorate, s. n. Funcție, titlu de prior; perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. [Pr.: pri-o-] – Din lat. prioratus, germ. Priorat.

PRIORAT s.n. Funcție și demnitate de prior. [< lat. t. prioratus, it. priorato].

PRIORAT s. n. funcția, demnitatea de prior²; timpul cât durează. (< lat. prioratus, germ. Priorat)

priorat (funcție a unui prior¹) (desp. pri-o-) s. n.

*priorat (funcție a unui prior²) (pri-o-) s. n.

priorat s. n. (sil. pri-o-), pl. priorate

priorat s. n. Funcția de prior; perioadă cât îndeplinește cineva funcția de prior; unitate teritorial-administrativă bisericească condusă de un prior sau depinzând de o m-re catolică. – Din lat. prioratus, germ. Priorat.