PRIMĂRIE, primării, s. f. Organ local al puterii administrative în municipii, orașe și comune; clădire în care primarul (II) își exercită funcția. ♦ (Rar) Primariat (1). – Primar + suf. -ie.

primărie sf [At: BOLINTINEANU, O. 175 / V: (reg) prem~ / Pl: ~ii / E: primar² + -ie] 1 Instituție condusă de un primar² (26). 2 Clădire în care își are sediul primăria (1). 3 (Pex) Funcționarii primăriei (1). 4 (Reg) Proces în cadrul primăriei (1). 5-8 (Rar) Primariat (1-4).

PRIMĂRIE, primării, s. f. Instituție condusă de un primar (II); clădire în care își are sediul această instituție. ♦ (Rar) Primariat (1). – Primar + suf. -ie.

PRIMĂRIE, primării, s. f. (În vechea organizare administrativă) Instituție de conducere a unei comune; clădirea în care era instalată această instituție. Ieși din curtea strimtă a primăriei. DUMITRIU, N. 253. Mai tot satul era strîns înaintea primăriei. BUJOR, S. 65. La 6 dimineața, ne aflam toți, ciotcă, în medeanul din fața primăriei. HOGAȘ, DR. II 130.

PRIMĂRIE ~i f. 1) Instituție de administrare a unui sat, a unei comune sau a unui oraș, în frunte cu un primar. 2) Sediul acestei instituții. [G.-D. primăriei] /primar + suf. ~ie

primărie f. clădirea unde se află administrațiunea municipală.

primăríe f. (d. primar 2 și fr. mairie). Demnitatea de primar. Durata acesteĭ demnitățĭ. Edificiu oficial al primaruluĭ. V. primariat.

premărie sf vz primărie

primărie s. f., art. primăria, g.-d. art. primăriei; pl. primării, art. primăriile (desp. -ri-i-)

primărie s. f., art. primăria, g.-d. art. primăriei; pl. primării, art. primăriile

primărie s. f., art. primăria, g.-d. art. primăriei; pl. primării, art. primăriile

primărie, primării s. f. (intl.) buzunarul interior de la haină.

PRIMĂRIE s. v. primariat.

PRIMĂRIE s. consiliu, sfat, (înv.) vornicie. (S-a dus la ~ pentru o adeverință.)

PRIMĂRIE s. consiliu, sfat, (înv.) vornicie. (S-a dus la ~ pentru o adeverință.)

primărie s. v. PRIMARIAT.