6 definiții pentru prilejire
Explicative DEX
prilejire sf [At: COD. VOR. 84/14 / Pl: ~ri / E: prileji] 1 (Îrg) Întâmplare. 2 (Îrg) Ivire. 3 (Îrg) Nimerire. 4 (Îvr) Găsire. 5-6 (Înv) (Căutare sau) găsire a unui moment oportun. 7 (Îvr) Îngrijire. 8 (Înv) Prilej (6).
PRILEJIRE, prilejiri, s. f. (Învechit) Prilej, ocazie, împrejurare. Mă azvîrlii în căruță, surugiul scoase un răcnet sălbatic, care în acea prilejire mi se părea ca o cobe rea. RUSSO, O. 142.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
prilejire f. împrejurare: într’această grea prilejire OD.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prilejíre f. Vechĭ. Ocaziune. Împrejurare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
PRILEJIRE s. v. caz, circumstanță condiție, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziție, situație, stare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prilejire s. v. CAZ. CIRCUMSTANȚĂ. CONDIȚIE. CONJUNCTURĂ. IPOSTAZĂ. ÎMPREJURARE. POSTURĂ. POZIȚIE. SITUAȚIE. STARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
prilejire, prilejirisubstantiv feminin
- 1. Ocazie, prilej, împrejurare. DLRLCsinonime: ocazie prilej împrejurare
- Mă azvîrlii în căruță, surugiul scoase un răcnet sălbatic, care în acea prilejire mi se părea ca o cobe rea. RUSSO, O. 142. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.