opțiuni
4 definiții pentru prididire

Explicative DEX

prididire sf [At: TETRAEV. (1574), 225 / V: (înv) ~dăd~ / Pl: ~ri / E: prididi] 1 (Iuz; îf pridădire) Datină. 2 (Îvr) Grabă. 3 (Înv) Predare. 4 (Iuz) Dăruire. 5 (Înv) Cucerire. 6 (Pop) Învingere. 7 (Rar) Stăpânire. 8 (Pop) Năpădire. 9 (Rar; d. lacrimi, sânge) Podidire. 10 Răzbire.

pridădire sf vz prididire

pridădíre f. Vechĭ. Tradițiune. V. predanie.

Arhaisme și regionalisme

prididire, prididiri, s.f. (înv.; în forma: pridădire) datină, obicei, tradiție.

Intrare: prididire
prididire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prididire
  • prididirea
plural
  • prididiri
  • prididirile
genitiv-dativ singular
  • prididiri
  • prididirii
plural
  • prididiri
  • prididirilor
vocativ singular —
plural —
pridădire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pridădire
  • pridădirea
plural
  • pridădiri
  • pridădirile
genitiv-dativ singular
  • pridădiri
  • pridădirii
plural
  • pridădiri
  • pridădirilor
vocativ singular —
plural —