prididire sf [At: TETRAEV. (1574), 225 / V: (înv) ~dăd~ / Pl: ~ri / E: prididi] 1 (Iuz; îf pridădire) Datină. 2 (Îvr) Grabă. 3 (Înv) Predare. 4 (Iuz) Dăruire. 5 (Înv) Cucerire. 6 (Pop) Învingere. 7 (Rar) Stăpânire. 8 (Pop) Năpădire. 9 (Rar; d. lacrimi, sânge) Podidire. 10 Răzbire.