opțiuni
  • info
10 definiții pentru prezbită

Explicative DEX

PREZBIT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte.

PREZBIT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte.

prezbit, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~esvit[1] / S și: ~esb~ / Pl: ~iți, ~e / E: fr presbyte] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de prezbitism. 3 a (Rar; d. ochi) Care prezintă simptome de prezbitism. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

PREZBIT, -Ă, prezbiți, -te, adj. Care nu vede clar obiectele apropiate, din cauza unui defect de vedere. Cu mîna întinsă – căci e prezbit – citește de departe, plin de interes. BASSARABESCU, V. 35. ◊ (Substantivat) își fixa privirea în palma-i deschisă, cu aerul unui prezbit care citește. VLAHUȚĂ, O. AL. II 23.

PREZBIT, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de prezbitism. [< fr. presbyte, cf. gr. presbys – bătrîn].

PREZBIT, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de prezbitism. (< fr. presbyte)

PREZBIT ~tă (~ți, ~te) și substantival (în opoziție cu miop) (despre persoane) Care suferă de prezbitism. /<fr. presbyte

*prezbít, -ă adj. (vgr. presbýtes, bătrîn, prezbit, fiind-că, de ordinar, bătrîniĭ nu văd bine de cît de departe, și présbys, bătrîn, vechĭ. V. preut). Care vede bine numaĭ de departe. Subst. Un prezbit. V. miop.

Ortografice DOOM

prezbit adj. m., s. m., pl. prezbiți; adj. f., s. f. prezbită, pl. prezbite

prezbit adj. m., s. m., pl. prezbiți; adj. f., s. f. prezbită, pl. prezbite

prezbit

Intrare: prezbită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezbită
  • prezbita
plural
  • prezbite
  • prezbitele
genitiv-dativ singular
  • prezbite
  • prezbitei
plural
  • prezbite
  • prezbitelor
vocativ singular
  • prezbită
  • prezbito
plural
  • prezbitelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prezbit, prezbițisubstantiv masculin
prezbit, prezbităadjectiv
prezbită, prezbitesubstantiv feminin

  • 1. (Persoană) care suferă de prezbitism. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cu mîna întinsă – căci e prezbit – citește de departe, plin de interes. BASSARABESCU, V. 35. DLRLC
    • format_quote Își fixa privirea în palma-i deschisă, cu aerul unui prezbit care citește. VLAHUȚĂ, O. A. III 23. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.