9 definiții pentru pretins

PRETÍNS, -Ă, pretinși, -se, adj. Care trece sau vrea să treacă drept altceva decât este în realitate; fals, aparent. – V. pretinde.

PRETÍNS, -Ă, pretinși, -se, adj. Care trece sau vrea să treacă ceea ce nu este; fals, aparent. – V. pretinde.

PRETÍNS, -Ă, pretinși, -se, adj. (Precedînd cuvîntul pe care îl determină) Care trece sau vrea să treacă drept ceea ce nu este; fals, aparent. Pretinsă știință.

PRETÍNS adj. 1. v. așa-zis. 2. v. fals.

PRETÍNS ~să (~și, ~se) 1) v. A PRETINDE. 2) Care pare a fi adevărat (deși este fals). Idee ~să. /v. a pretinde

pretins a. dat ca adevărat, deși fals: astrologia, această pretinsă știință.

*pretíns, -ă adj. Presupus, dat ca adevărat, deși e fals: un pretins boĭer; demagogiĭ, aceștĭ pretinșĭ amicĭ aĭ poporuluĭ.

*pretínd, -tíns, a -tinde v. tr. (fr. prétendre, d. lat. prae-téndere, a întinde în ainte. V. tind). Reclam ca un drept, cer ca ceva care mi se cuvine: a pretinde o moștenire, un tron; a pretinde ca cineva să-țĭ cedeze locu. Afirm, susțin: el pretinde că-ĭ nedreptățit. V. intr. Aspir la: a pretinde la onorurĭ. V. refl. Mă daŭ drept, afirm, susțin: el se pretinde neam cu ceĭ marĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PRETINS adj. 1. așa-zis. (Un ~ inspector.) 2. fals. (Un ~ profet.)

Intrare: pretins
pretins adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pretins pretinsul pretinsă pretinsa
plural pretinși pretinșii pretinse pretinsele
genitiv-dativ singular pretins pretinsului pretinse pretinsei
plural pretinși pretinșilor pretinse pretinselor
vocativ singular
plural