PRESĂ, (I) prese, s. f. I. Dispozitiv, unealtă, mașină cu care se execută operația de presare a unui material, obiect. ♦ Spec. Mașină tipografică simplă care tipărește prin presarea hârtiei pe un zaț acoperit de cerneală.. II. Totalitatea publicațiilor cotidiene și periodice (ziare, reviste etc.) prin care se realizează informarea publică. ♦ Activitatea sau profesia de gazetar, de publicist; gazetărie, publicistică. ♦ (Concr.) Gazetari, ziariști. ♦ Expl. A avea presă bună (sau proastă) = a se bucura de o apreciere bună (sau rea), a avea o reputație bună (sau proastă). – Din fr. presse.

presă sf [At: BĂLCESCU, ap. GHICA, A. 144 / V: (reg) pres, preș (Pl: preșuri) / Pl: ~se / E: fr presse] 1 Mașină tipografică simplă care tipărește prin presarea hârtiei pe un zaț acoperit cu un strat de cerneală sau imprimat în gravură. 2 (Îlv) A pune sub ~ A tipări. 3 (Pgn) Totalitate a publicațiilor cotidiene și periodice dintr-o țară sau din lume, dintr-un domeniu, dintr-o epocă etc. 4-5 (Îe) A avea ~ bună (sau proastă) A se bucura de apreciere (bună sau) rea în presă. 6 Profesiune de gazetar Si: gazetărie, ziaristică. 7 (Csc) Persoane care activează în domeniul gazetăriei, publicisticii Si: gazetari, publiciști. ziariști. 8-9 (Dispozitiv de lucru sau) mașină cu care se execută operația de presare a unui material, obiect.

PRESĂ, prese, s. f. I. Dispozitiv, unealtă, mașină cu care se execută operația de presare a unui material, obiect. ♦ Spec. Mașină tipografică simplă care tipărește prin presarea hârtiei pe un zaț acoperit de cerneală. II. Totalitatea publicațiilor cotidiene și periodice (ziare, reviste etc.) folosite ca mijloace de informare, de educare etc. a publicului. ♦ Activitatea sau profesiunea de gazetar, de publicist; gazetărie, publicistică. ♦ (Concr.) Gazetari, ziariști. ♦ Expr. A avea presă bună (sau proastă) = a se bucura de o apreciere bună (sau rea), a avea o reputație bună (sau proastă). – Din fr. presse.

PRESĂ², prese, s. f. 1. Aparat sau mașină care servește la prelucrarea prin presare a unor materiale, cu. ajutorul unor unelte adecvate; teasc. Presă de ulei. Presă de legătorie. ◊ Presă hidraulică v. hidraulic. 2. Mașină de tipărit cu ajutorul căreia se imprimă, texte sau figuri, prin presarea hîrtiei pe un clișeu acoperit cu un strat de cerneală tipografică, l-a cerut și o presă, pentru ca să tipărească proclamații romînești. GHICA, A. 44.

PRESĂ s.f. I. 1. Mașină de prelucrare a materialelor prin presare. ♦ Teasc. 2. Mașină de tipărit cu care se imprimă texte, figuri etc. și care lucrează prin apăsarea hîrtiei de imprimat pe un zaț acoperit cu cerneală tipografică. II. Totalitatea ziarelor, a revistelor, a publicațiilor periodice, considerate ca mijloc de informare a publicului. ♦ Profesiunea de gazetar; (concr.) ziariștii. [< fr. presse, it. pressa].

PRESĂ s. f. I. 1. mașină de prelucrare a materialelor prin presare. ◊ teasc. 2. mașină de tipărit cu care se imprimă texte, figuri etc. și care lucrează prin apăsarea hârtiei de imprimat pe un zaț acoperit cu cerneală tipografică. II. totalitatea publicațiilor periodice, precum și a știrilor emise la radio și televiziune. ◊ profesiunea de gazetar; gazetarii, ziariștii. (< fr. presse)

PRESĂ² ~e f. 1) Instalație destinată să exercite o presiune asupra unui corp solid pentru a-l comprima sau pentru a lăsa o urmă asupra acestuia. 2) poligr. Mașină tipografică de imprimat. [G.-D. presei] /<fr. presse

presă f. 1. mașină ce servă a presa: presă hidraulică; 2. mașină de imprimat: presă tipografică, litografică; 3. tipar în genere, opere tipărite și mai ales ziare: Presa e a patra putere într’un Stat; 4. ziariștii: toată presa era reprezentată (= fr. presse).

*présă f., pl. e (fr. presse, teasc, d. presser, a presa). Teasc, mașină mișcată cu mîna, pin forța apeĭ (presă idraulică) saŭ a aburuluĭ pentru a îndesa (de ex. fîn), a stoarce saŭ a tipări. Mașină de tipărit. Fig. Ziarele: presa e a patra putere în stat. Ziariștiĭ: toată presa era la solemnitate.

pres s vz presă

preș² sn vz presă

presă¹ (dispozitiv; mașină) s. f., g.-d. art. presei; pl. prese

presă² (dispozitiv, mașină) s. f., g.-d. art. presei; pl. prese

presă s. f., g.-d. art. presei; (dispozitive, mașini) pl. prese

PRESĂ s. 1. v. teasc. 2. (TIPOGR.) teasc, (înv.) stambă. (O carte care a intrat sub ~.) 3. tipar. (Libertatea ~ei.) 4. v. ziaristică.

PRESĂ s. 1. teasc, (prin Olt.) stropșitoare, (Transilv. și Ban.) șaitău. (~ de struguri.) 2. (TIPOGR.) teasc, (înv.) stambă. (O carte care a intrat sub ~.) 3. tipar. (Libertatea ~.) 4. gazetărie, jurnalism, jurnalistică, publicistică, ziaristică, (înv.) publicitate. (Misiunea nobilă a ~.)

presă (prese), s. f. – 1. Tipar, gazetărie. – 2. (Arg.) Poliție. Fr. presse. – Der. presa, vb., din fr. presser; presar, s. m. (Arg., polițai).

JOSQUIN DES PRES [ʒoskẽ de pre] (c. 1440-1521), compozitor francez. Maestru al contrapunctului, al polifoniei și al stilului coral „a capella” prerenascentist. Creația sa cuprinde mise, motete („Ave Maria”, „Stabat mater”), imnuri, psalmi, numeroase lucrări profane.

a intra la presă expr. (intl.) a fi anchetat, a fi anchetat dur.

presa s. f. art. hot. (intl.) denumire generică dată poliției.

Presa mare s. pr. (intl.) Inspectoratul de Poliție al Capitalei.