opțiuni
  • info

10 definiții pentru prepotență

Explicative DEX

PREPOTENȚĂ, prepotențe, s. f. (Rar) Putere mare, autoritate preponderentă. – Din fr. prépotence, lat. praepotentia.

PREPOTENȚĂ, prepotențe, s. f. (Rar) Putere mare, autoritate preponderentă. – Din fr. prépotence, lat. praepotentia.

prepotență sf [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~țe / E: fr prépotence, ger Präpotenz] 1[1] (Rar) Autoritate absolută.

  1. Sensul cuvântului, numerotat cu 1, deși un al 2-lea sens nu există — LauraGellner

PREPOTENȚĂ s.f. (Rar) Putere superioară, autoritate preponderentă. [Cf. fr. prépotence, lat. praepotentia].

PREPOTENȚĂ s. f. 1. atotputernicie; autoritate absolută. 2. (biol.) capacitate a unui animal de a genera descendenți mult mai asemănători lui decât în mod obișnuit. (< fr. prépotence, lat. praepotentia)

PREPOTENȚĂ ~e f. rar Caracter prepotent. /<fr. prépotence, lat. praepotentia

Ortografice DOOM

prepotență (rar) s. f., g.-d. art. prepotenței; pl. prepotențe

prepotență (rar) s. f., g.-d. art. prepotenței; pl. prepotențe

prepotență s. f. → potență

Sinonime

PREPOTENȚĂ s. v. atotputernicie.

prepotență s. v. ATOTPUTERNICIE.

Intrare: prepotență
prepotență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prepotență
  • prepotența
plural
  • prepotențe
  • prepotențele
genitiv-dativ singular
  • prepotențe
  • prepotenței
plural
  • prepotențe
  • prepotențelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prepotență, prepotențesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.