PREFORMISM s. n. Teorie speculativă potrivit căreia organele corpului uman adult se găsesc miniaturizate în gamet, dezvoltarea ontogenetică constând în creșteri de volum. – Din germ. Präformismus.

preformism sns [At: DN² / E: ger Präformismus] Concepție biologică, care a predominat până în sec. XVIII, după care organismul adult este complet constituit în germen, în miniatură, dezvoltarea ontogenetică constând doar în creșteri de volum.

PREFORMISM s. n. Teorie biologică potrivit căreia dezvoltarea unui individ constă într-o simplă creștere în dimensiuni a unei structuri existente în germen. – Din germ. Präformismus.

PREFORMISM s.n. Concepție neștiințifică, antidialectică, care neagă dezvoltarea și schimbarea organismelor în procesul vieții lor și al interacțiunii cu mediul, susținînd că toate însușirile și caracteristicile organismului matur există deja date într-o formă ultimă în germenul organismului. [Cf. fr. préformisme, engl. preformism, rus. preformizm].

PREFORMISM s. n. concepție eronată potrivit căreia toate însușirile și caracteristicile organismului adult există deja constituite, în formă ultimă, în germen; animalculism. (< germ. Präformismus)

PREFORMISM n. (în opoziție cu transformism) (în sec. XVIII) Teorie biologică conform căreia organismele vii se constituie complet încă în embrion. /<germ. Präformismus

preformism s. n.

preformism s. n.

preformism s. n.

PREFORMÍSM (< germ., rus., fr., engl. {i}) s. n. (BIOL.) Teorie speculativă potrivit căreia organele organismului adult se găsesc miniaturizate („preformate”) în gamet, dezvoltarea ontogenetică constând în creșteri de volum. Primele idei de p. au fost formulate de Anaxagora (500-428 î. Hr.). A predominat în biologie până în sec. 18.