precipitat¹ sn, ain [At: AR (1829), 43²/10 / V: preți~ sn, prețipitate sf, prici~ sn, priți~ sn / Pl: ~ați, ~e / E: fr précipité, lat praecipitatum] 1-2 (Chm) (Substanță solidă, greu solubilă, cristalină, amorfă sau sub formă de gel) care se separă dintr-o soluție și care se depune pe fundul vasului, în urma tratării soluției cu un reactiv, prin răcirea sau evaporarea soluției etc.

PRECIPITAT¹, precipitate, s. n. Substanță solidă izolată dintr-o soluție prin precipitare.

PRECIPITAT, -Ă adj. 1. (Despre vorbe, gesturi) Grăbit, repezit; pripit. 2. (Despre substanțe) Depus la fund, sedimentat. // s.n. Substanță solidă rezultată din precipitarea unei soluții. [Cf. fr. précipité, lat. praecipitatus].

PRECIPITAT¹ s. n. substanță insolubilă care se separă dintr-o soluție, depunându-se pe fundul vasului, sub acțiunea unui reactiv, prin răcirea sau evaporarea soluției. (< fr. précipité, lat. praecipitatum)

PRECIPITAT ~e n. chim. Substanță care se separă dintr-o soluție, așezându-se la fund, în urma tratării speciale a acesteia (evaporare, răcire etc.). /<fr. précipité

precipitat n. Chim. materie ce cade în fundul vasului, când o separăm de disolvantul ei.

*precipitát n., pl. e. Chim. Substanță care se formează într’un lichid și se precipită.

prețipitat sn vz precipitat¹

prețipitate sf vz precipitat¹

pricipitat sn vz precipitat¹

prițipitat sn vz precipitat¹

precipitat s. n., pl. precipitate

precipitat s. n., pl. precipitate

precipitat s. n., pl. precipitate