PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt.

preasfânt, ~ă [At: CORESI, EV. 157 / S și: prea sfânt, prea-sfânt / V: (înv) ~svânt, pres~, presvânt, (reg) ~sânt / Pl: ~nți, ~e / E: prea + sfânt cdp slv прѣсвѧтъ] 1 a (În titulatura clericilor, călugărilor, sfinților etc.) Care a primit harul divin Si: preasfințit. 2 sfa Fecioara Maria.

PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a primit harul divin; sfânt. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt.

PREASFÂNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (în adresări către slujitorii bisericii) Care a primit harul divin. /prea + sfânt

preasânt, ~ă a vz preasfânt

preasvânt, ~ă a vz preasfânt

presfânt, ~ă a vz preasfânt

presvânt a vz preasfânt

PREASFÎNT, -Ă, preasfinți, -te, adj. (Bis.) Sfînt. ♦ (Substantivat, f.) Maica Domnului. Toată jalea mea pustie Mi-oi preface-o-n rugăciune la picioarele preasfintei. VLAHUȚĂ, P. 62.

!preasfânt (desp. preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., s. m., voc. preasfinte, pl. preasfinți; adj. f., s. f. preasfântă, pl. preasfinte

!preasfânt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfinți; f. preasfântă, pl. preasfinte

preasfânt adj., s. m. (sil. mf. -sfânt) → sfânt

presfânt, -ă adj. v. preasfânt.