10 definiții pentru pragmatist (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRAGMATÍST, -Ă, pragmatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, privitor la pragmatism. 2. S. m. și f. Adept al pragmatismului. – Din fr. pragmatiste.

PRAGMATÍST, -Ă, pragmatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține pragmatismului, privitor la pragmatism. 2. S. m. și f. Adept al pragmatismului. – Din fr. pragmatiste.

pragmatist, ~ă [At: BLAGA, Z. 150 / Pl: ~iști, ~e / E: fr pragmatiste] 1-4 a Pragmatic (11-14). 5-8 smf, a (Adept) al pragmatismului (1-2).

PRAGMATÍST, pragmatiști, s. m. Adept al pragmatismului.

PRAGMATÍST, pragmatiști, s. m. Adept al pragmatismului. – Fr. pragmatiste.

PRAGMATÍST, -Ă adj. Referitor la pragmatism. // s.m. și f. Adept al pragmatismului. [Cf. fr. pragmatiste].

PRAGMATÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al pragmatismului. (< fr. pragmatiste)

PRAGMATÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Adept al pragmatismului. 2) Persoană pragmatică; utilitarist. /<fr. pragmatiste

PRAGMATÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de pragmatism; propriu pragmatismului. /<fr. pragmatiste


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pragmatíst adj. m., s. m., pl. pragmatíști; adj. f., s. f. pragmatístă, pl. pragmatíste

pragmatíst adj. m., s. m., pl. pragmatíști; f. sg. pragmatístă, pl. pragmatíste

Intrare: pragmatist (s.m.)
pragmatist substantiv masculin
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pragmatist
  • pragmatistul
  • pragmatistu‑
plural
  • pragmatiști
  • pragmatiștii
genitiv-dativ singular
  • pragmatist
  • pragmatistului
plural
  • pragmatiști
  • pragmatiștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)