10 definiții pentru prășitor (s.m.) prășuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor.

prășitor, ~oare [At: I. IONESCU, C. 119/5 / V: (reg) ~șui~ smf / Pl: ~i, ~oare / E: prăși1 + -tor] 1 a (D. plante, culturi agricole) Care se prășește1 (2). 2 a (D. plante) Care se cultivă în rânduri distanțate, pentru ca spațiul dintre rânduri să se poată prăși1 (1). 3-4 sf, a (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește1 (1). 5 smf Persoană care prășește1 (1). 6 sf (Reg) Loc prășit2.

PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor.

PRĂȘITÓR1, -OÁRE, prășitori, -oare, adj. 1. (Despre mașini, pluguri) Cu care se prășește. Plug prășitor. 2. (Despre plante) Care se prășește. Alternînd cerealele cu plantele prășitoare, putem ține în bună stare nu numai curățenia pămîntului dar și fertilitatea lui. I. IONESCU, D. 289.

PRĂȘITÓR 2, -OÁRE, prășitori, -oare, s. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit. Tu [rege] ești fericit. Lingușitorii înalță imnuri proslăvirii tale Și fac să n-auzi cîntecul de jale Cu care-și adorm foamea prășitorii. VLAHUȚĂ, O. A. I 39. Mă și trimite mama cu demîncare în țarină la niște lingurari, ce-i aveam tocmiți prășitori. CREANGĂ, A. 52.

PRĂȘITÓR1 ~oáre (~óri,~oáre) 1) Care prășește. Plug ~. 2) (despre culturi) Care se prășesc. /a prăși + suf. ~tor

PRĂȘITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care prășește. 2) Om tocmit la prășit. /a prăși + suf. ~tor

prășuitor, ~oare smf vz prășitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prășitór adj. m., s. m., pl. prășitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. prășitoáre

prășitór adj. m., (persoană) s. m., pl. prășitóri; f. sg. și pl. prășitoáre

Intrare: prășitor (s.m.)
prășitor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prășitor
  • prășitorul
  • prășitoru‑
plural
  • prășitori
  • prășitorii
genitiv-dativ singular
  • prășitor
  • prășitorului
plural
  • prășitori
  • prășitorilor
vocativ singular
plural
prășuitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)