POZIȚIONARE, poziționări, s. f. Așezare a unui obiect sau a unei scule într-o anumită poziție, direct sau prin intermediul unui sistem tehnic. [Pr.: -ți-o-] – Din poziție.

poziționare sf [At: LTR² / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: poziționa] 1 Așezare a unui obiect într-o anumită poziție (1) direct sau prin intermediul unui sistem tehnic. 2 Stabilire a coordonatelor geografice ale unei nave. 3 Indicare a amplasamentului exact ale unei unități militare.

POZIȚIONARE, poziționări, s. f. Punere a unui obiect sau a unei scule într-o anumită poziție, direct sau prin intermediul unui sistem tehnic. [Pr.: -ți-o-] – Din poziție.

POZIȚIONARE s.f. Acțiunea de a poziționa și rezultatul ei. ♦ Punerea unui obiect sau a unei scule într-o anumită poziție. [Pron. -ți-o-. / < poziționa].

poziționare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. poziționării; pl. poziționări

poziționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. poziționării; pl. poziționări

poziționare s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. poziționării; pl. poziționări