11 definiții pentru pozitron


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POZITRÓN, pozitroni, s. m. Particulă elementară nestabilă care are aceeași masă ca electronul și a cărei sarcină electrică este pozitivă și egală în valoare absolută cu sarcina electronului; antielectron. – Din fr. positron, rus. pozitron, germ. Positron.

POZITRÓN, pozitroni, s. m. Particulă elementară nestabilă care are aceeași masă ca electronul și a cărei sarcină electrică este pozitivă și egală în valoare absolută cu sarcina electronului; antielectron. – Din fr. positron, rus. pozitron, germ. Positron.

pozitron sm [At: MACAROVICI, CH. 199 / Pl: ~i / E: fr positron, ger Positron] (Fiz) Particulă elementară, nestabilă, întâlnită rar în natură, care are masa egală cu a electronului, și a cărei sarcină electrică este pozitivă și egală în valoarea absolută cu sarcina electronului Si: antielectron.

POZITRON, pozitroni, s. m. Particulă elementară nestabilă, care are aceeași masă ca și electronul și a cărei sarcină electrică este pozitivă, egală în valoare absolută cu sarcina electronului.

POZITRÓN s.m. Particulă elementară instabilă, care are aceeași masă ca electronul, cu sarcină electrică pozitivă, egală în valoare absolută cu sarcina electronului; antielectron. [Pl. -oni, (s.n.) -oane, var. poziton s.m. / < germ. Positron, engl. positron, fr. positon < pozi(tiv) + (elect)tron].

POZITRÓN s. m. particulă elementară de masă egală și sarcină electrică egală în valoare absolută cu a electronului, dar pozitivă; antielectron. (< fr. positron, germ. Positron, rus. pozitron)

POZITRÓN ~i m. fiz. Particulă elementară cu sarcina electrică pozitivă și cu masa egală cu a electronului; antielectron. /<fr. positron


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pozitrón (particulă elementară) (-zi-tron) s. m., pl. pozitróni

pozitrón (particulă elementară) s. m. (sil. -tron), pl. pozitróni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POZITRÓN s. (FIZ.) antielectron.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POZITRÓN (< fr., germ. {i}; {s} lat. positivus „pozitiv” + fr [elec]tron) s. m. (FIZ.) Particulă elementară având aceeași mașă și spin ca și electronul, dar sarcină pozitivă, antiparticula electronului; antielectron. A fost preconizat (1931) de P. Dirac și descoperit în razele cosmice de C.D. Anderson (1932).

Intrare: pozitron
pozitron1 (pl. -i) substantiv masculin
  • silabație: po-zi-tron info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pozitron
  • pozitronul
  • pozitronu‑
plural
  • pozitroni
  • pozitronii
genitiv-dativ singular
  • pozitron
  • pozitronului
plural
  • pozitroni
  • pozitronilor
vocativ singular
plural
pozitron2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pozitron
  • pozitronul
  • pozitronu‑
plural
  • pozitroane
  • pozitroanele
genitiv-dativ singular
  • pozitron
  • pozitronului
plural
  • pozitroane
  • pozitroanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pozitron

  • 1. Particulă elementară nestabilă care are aceeași masă ca electronul și a cărei sarcină electrică este pozitivă și egală în valoare absolută cu sarcina electronului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: antielectron

etimologie: