11 definiții pentru pozitivist (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POZITIVÍST, -Ă, pozitiviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pozitivismului. 2. Adj. Care aparține pozitivismului, care se referă la pozitivism, specific pozitivismului. ♦ (Rar) Realist. – Din fr. positiviste.

POZITIVÍST, -Ă, pozitiviști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pozitivismului. 2. Adj. Care aparține pozitivismului, care se referă la pozitivism, specific pozitivismului. ♦ (Rar) Realist. – Din fr. positiviste.

pozitivist, ~ă [At: DELAVRANCEA, T. 52 / S și: positivist / Pl: ~iști, ~e / E: fr positiviste] 1-10 smf, a (Adept) al pozitivismului (3-7). 11-15 a Care se referă al pozitivism (3-7). 16-20 a Specific pozitivismului (3-7). 21 a (Rar) Legat de realitatea concretă, de fapte.

POZITIVÍST, -Ă, pozitiviști, -ste, adj. Care se referă la pozitivism, care ține de pozitivism; (substantivat) adept al pozitivismului. Alții învinovățesc ba filozofia metafizică, ba pe cea pozitivistă. GHEREA, ST. CR. I 57.

POZITIVÍST, -Ă adj. Referitor la pozitivism. // s.m. și f. Adept al pozitivismului. [Cf. fr. positiviste].

POZITIVÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al pozitivismului. (< fr. positiviste)

POZITIVÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de pozitivism; propriu pozitivismului. /<fr. positiviste

POZITIVÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al pozitivismului. /<fr. positiviste

*pozitivíst, -ă s. (d. pozitiv). Adept al pozitivizmului: Littré a fost pozitivist. Fig. Ĭubitor de materie, de foloase materiale. Adj. O teorie pozitivistă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pozitivíst adj. m., s. m., pl. pozitivíști; adj. f., s. f. pozitivístă, pl. pozitivíste

pozitivíst s. m., adj. m., pl. pozitivíști; f. sg. pozitivístă, pl. pozitivíste

Intrare: pozitivist (adj.)
pozitivist adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pozitivist
  • pozitivistul
  • pozitivistu‑
  • pozitivistă
  • pozitivista
plural
  • pozitiviști
  • pozitiviștii
  • pozitiviste
  • pozitivistele
genitiv-dativ singular
  • pozitivist
  • pozitivistului
  • pozitiviste
  • pozitivistei
plural
  • pozitiviști
  • pozitiviștilor
  • pozitiviste
  • pozitivistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)