11 definiții pentru posmăgi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSMĂGI, posmăgesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A presăra cu pesmet o bucată de carne (înainte de a o frige). 2. Refl. A se usca ca un posmag. ♦ (Despre plante) A se ofili, a se veșteji. – Din posmag.

posmăgi [At: TDRG / V: ~megi, ~mogi / Pzi: ~gesc / E: posmag] (Reg) 1 vt A presăra pesmet peste o bucată de friptură, de pește sau de alt aliment, înainte de a le frige. 2 vr (D. oameni sau părți ale corpului lor) A slăbi foarte tare Si: a se sfriji, a se usca, a se scofâlci. 3 vr (Pex; d. oameni sau părți ale corpului lor) A se zbârci. 4 vr (Mun; d. fructe; îf posmogi) A se usca. 5 vr (D. plante) A se ofili.

POSMĂGI, posmăgesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A presăra cu posmag o bucată de carne (înainte de a o frige). 2. Refl. A se usca ca un posmag. ♦ (Despre plante) A se ofili, a se veșteji. – Din posmag.

POSMĂGI, posmăgesc, vb. IV. (Regional) 1. Tranz. A presăra cu posmag. 2. Refl. A se usca ca un posmag. Ce mi te-ai posmăgit așa? ISPIRESCU, la CADE.

posmăgì v. a se usca: ce mi te ai posmăgit așa? ISP. [Lit. a se usca ca un pesmet].

posmăgésc v. tr. (d. posmag). Fam. Fac ca posmagu, usuc. Fig. Refl. Mă zbîrcesc, mă stafidesc, îmbătrînesc: o babă posmăgită. Încrețit, încruntat, supărat: posmăgit de pagubă. – Și -ogésc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

posmăgi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. posmăgesc, 3 sg. posmăgește, imperf. 1 posmăgeam; conj. prez. 1 sg. să posmăgesc, 3 să posmăgească

posmăgi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. posmăgesc, imperf. 3 sg. posmăgea; conj. prez. 3 să posmăgească

posmăgi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. posmăgesc, imperf. 3 sg. posmăgea; conj. prez. 3 sg. și pl. posmăgească

Intrare: posmăgi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • posmăgi
  • posmăgire
  • posmăgit
  • posmăgitu‑
  • posmăgind
  • posmăgindu‑
singular plural
  • posmăgește
  • posmăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • posmăgesc
(să)
  • posmăgesc
  • posmăgeam
  • posmăgii
  • posmăgisem
a II-a (tu)
  • posmăgești
(să)
  • posmăgești
  • posmăgeai
  • posmăgiși
  • posmăgiseși
a III-a (el, ea)
  • posmăgește
(să)
  • posmăgească
  • posmăgea
  • posmăgi
  • posmăgise
plural I (noi)
  • posmăgim
(să)
  • posmăgim
  • posmăgeam
  • posmăgirăm
  • posmăgiserăm
  • posmăgisem
a II-a (voi)
  • posmăgiți
(să)
  • posmăgiți
  • posmăgeați
  • posmăgirăți
  • posmăgiserăți
  • posmăgiseți
a III-a (ei, ele)
  • posmăgesc
(să)
  • posmăgească
  • posmăgeau
  • posmăgi
  • posmăgiseră
posmegi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
posmogi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

posmăgi, posmăgescverb

regional
  • 1. tranzitiv A presăra cu pesmet o bucată de carne (înainte de a o frige). DEX '09 DLRLC
  • 2. reflexiv A se usca ca un posmag. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ce mi te-ai posmăgit așa? ISPIRESCU, la CADE. DLRLC
    • 2.1. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • posmag DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.