7 definiții pentru porșor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PORȘOR, porșori, s. m. (Regional) Grămadă de fîn; porcoi, porcan. Dimineața fînul era descărcat și aruncat la oiștea carului, iară cei patru boi... rumegau împrejurul porșorului de fîn. SLAVICI, N. I 135. – Variantă: poșor (MACEDONSKI, O. III 91, HODOȘ, P. P. 204) s. m.
PORȘOR, porșori, s. m. (Reg.) Grămadă de fîn; purcoi. – Din porc + suf. -(u)șor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
porșór n., pl. oare (contras din porcușor, d. porcan 2 și porcoĭ). Trans. Suc. Porcan de fîn. Par înfipt în pămînt pe care se usucă fînu. – Și poșor (Neam. Rom. Pop. 6, 192).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POȘOR s. m. v. porșor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
poșór, V. porșor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PORȘOR s. v. căpiță, claie, porcoi, prepeleac, stog.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
porșor s. v. CĂPIȚĂ. CLAIE. PORCOI. PREPELEAC. STOG.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
porșor, porșorisubstantiv masculin
-
- Dimineața fînul era descărcat și aruncat la oiștea carului, iară cei patru boi... rumegau împrejurul porșorului de fîn. SLAVICI, N. I 135. DLRLC
-
etimologie:
- porc + sufix -(u)șor. DLRM